Perioada: 18 - 20 februarie 2017. Destinația: Austria, Bad Hofgastein.
Echipa: Ștefan, Ștefan A, Monica și întâlnire cu Sybille, Mihai, Diti, Adriana și prieteni de-ai lor.

Cum anul ăsta avem în plan multe plecari, renunțăm la săptămâna clasică de schi în Austria și mergem doar pentru un weekend prelungit. Ștefan A. ne vizitează aici, la sat, în Elveția și plecăm împreună spre Austria, după o seară în oraș. Cu ocazia asta mai descoperim un bar p’acia pe la noi și ne minunăm ce distracție pe capul elvețienilor. O fi mic orășelul în care ne-am mutat, dar ai unde să petreci noaptea.

Sâmbătă ajungem pe la prânz, dar ca să nu simțim ziua ca fiind pierdută, ne luăm un skipass mai ieftin pentru două ore de schi și-o gustare la cabană. Nu de alta, dar Ștefan e tot cu gândul la o prăjitură.

*Germknödel – gustare clasică în Austria

Continuăm ziua cu o relaxare la SPA, adică o serie de intrări la saună. Cu cât mai fierbinte, cu atât mai bine. Și gata, eu și Ștefan dormim pe noi. Dar mai e un Ștefan care-i mereu pus pe petrecut așa că ne convinge să mergem puțin la un Après-Ski Bar. O, nu! E haos acolo mereu – muzică tare și înghesuială mare. Băieții o iau înainte. Eu rămân în parcare să-mi fac curaj să ies și apoape ațipesc. Of, fie, hai în bar. Am parte de o surpriza plăcută – găsim masă liberă. Deja îmi crește moralul. Atmosfera e faină și muzica pe placul meu. Intră berile fără problemă. Vin și Birgit cu Matthias, gazdele noastre cool de n ani (de data asta nu stăm la ei; stă restul grupului în apartament), se ajunge la Jaegermeister. Lumea-i bine dispusă; unii chiar mai mult de atât.

Ne retragem într-un final la pensiune. Oare reușim să ne trezim la o oră decentă mâine sau conducem 800 km într-un weekend pentru câteva ore de schi?

Hai că ajungem la o oră rezonabilă la cabină, dar ne blocăm într-o coadă imensă pentru cumpărat cartele. După un mic dejun pe care l-au cam bombănit băieții, un nurofen luat de unii pentru mahmureală și.. nu știu cât să zic… peste o oră de stat la cozi, ajungem în final pe pârtie. Avem parte chiar de o zi faină de schi, cu zăpadă bună, soare și pârtii mai libere față de cum mă așteptam, fiind vârf de sezon. Plus că mă speriaseră cozile de dimineață.

La final alegem să coborâm pe cea mai lungă pârtie de aici – Hohe Scharte Nord. Are cam 10 km și o diferență de nivel de 1460m.  Dar na, nu suntem singurii care am gândit așa. E super aglomerat pe aici. Plăcerea scade, cheful de bere crește. Așa că ne oprim la una dintre cabanele preferate – Aeroplanstadl și-o lungim destul de mult aici. Cei doi Ștefani se întrec în cântat Helene Fischer și Andreas Gabalier, care duduie în boxe – adică niște șlagăre de toată frumusețea. Pasiune mare pe capul lor.

Coborâm ultima parte pe întuneric și gheață. Senzații tari pe ici-colo.

Seara, băieții se duc cu Matthias și formația în care în cântă la repetiții în studio. Se distrează și ei cu o cântare la microfon. Există dovezi video cu Ștefan la microfon cântând “Tage wie diese” și “You shook me all night long” 🙂 Apoi ne regrupăm toți la masă, unde suntem răsfățați cu niște bunătăți “a la Adriana”. Bere, vin, povești, culcat iar cam târziu… clasic.

În ultima zi de schi reușim să ne vedem mai mult cu restul grupului și avem ce sărbători – o cerere în casătorie pe pârtie 🙂

Să curgă băutura! Dar nu prea mult că avem de condus muuuult azi.

Ștefan A nu mai are treabă; poa’ să se dea pe orice pârtie acum, fie neagră, off-piste, cu gheață sau dâmburi. Iar celălalt profită de asta și-l bagă peste tot. Eu mai schiez și separat, în ritmul meu.

Suntem iar ultimii pe pârtie și ne bucurăm de ultimele raze de soare pe coborârea spre Angertal.

Gata, drum lung și obositor până acasă.

Cabane preferate pe pârtiile din Bad Hofgastein:

*Weitmoser – mâncare foarte bună, terasă faină și un mic bar super cozy. Salata cu mușchi de vită crescută pe plaiurile de-acolo – miam!

*Aeroplanstadl – la final de zi de schi, nu mai e mult de aici până la bază; atmosferă faină de apres-ski.

Și ca să rămână în arhivă melodiile fredonate și cele la care ne-am uitat hipnotizați la tv cât am stat la pensiune:

Și cireașa de pe tort – nu, nu găsesc exact melodia care ne-a dat pe spate – dar la un search pe youtube pentru “jodeln” se înțelege ideea.