Perioada: 19-21 dec 2016. Destinația: Italia - stațiunea Livigno, oprire în Bormio și potecile de lângă pasul Mortirolo. Echipa: Ștefan, Monica.
De Crăciun o să petrecem cu familia la o pensiune din Sighișoara. Până atunci avem la dispoziție câteva zile pentru drumul cu mașina dinspre Elveția spre România și avem de gând să mai oprim pentru diverse activități. În primul rând vrem să ne luăm echipament de schi de tură că de 3 ani ne tot chinuim.
Luni plecăm cu noaptea-n cap spre Livigno pentru o zi de schi. Pasul din drum (Flüela, 2383m) ne dă ceva emoții. E cam plin de zăpadă. Hai că trecem cu bine de el și suntem printre primii pe pârtie. Zăpada e genială, mai ales pe lângă piste. Și încă e puțină lume. Îmi place stațiunea asta, mai simplă și cu unele instalații mai vechi. Mă simt mai de-a casei cumva.
Suficiente pârtii de schi, puțini schiori, mâncare bună, priveliște faină – e prea bine azi. Au și multe pârtii negre, dacă vrei să-ți simți muschii arzând.
Pentru mai multe detalii despre zona de schi: www.skipasslivigno.com.
După schi ne retragem în camping să punem cortul. Mda, o să cam facem frigul la noapte. Normal că suntem singurii fără rulotă din camping. Termomentrul de la mașina arată minus 11.5 grade.
Un grup de nemți petrec lângă rulotă și vin la noi cu câte o cană de vin fiert în timp ce ridicăm cortul. Foarte drăgut din partea lor. Instalăm totul și mergem la ei să le mulțumim. Fuseseră în România într-o vacanță mai lungă și ne-au povestit experiența. Le-a plăcut mult. De o singură neplăcere s-au lovit – când au avut nevoie de servicii medicale.
Mai ieșim la o plimbare și-o bere prin centrul staținii, apoi ne retragem în sacii de dormit, sperând să nu ne trezim înțepeniți de frig.
Am dârdâit puțin, dar a fost decentă totuși noaptea în cort. Decidem să o luăm spre Bormio. Marco insistă să venim că ne poate ajuta cu schiurile de tură. Cum în Livigno n-am găsit, hai să mergem să vedem daca acolo o să avem noroc. Ne duce la fabrica Ski Trab și după ore bune de încercat clăpari și discuții despre echipamente, plecăm de acolo fericiți și cu de toate. În sfârșit putem renunța la aglomerația din stațiunile de schi.
Mai rămânem la o bere, o poveste în Bormio și apoi ne continuăm drumul spre România.
Cum deja suntem obosiți, ar trebui să găsim un loc de dormit pentru noaptea asta, undeva pe drum. Urcăm pe o șosea destul de îngustă și cu pantă mare. Aaaa, am mai fost pe aici – e pasul Mortirolo, nu foarte înalt, dar abrupt, celebru pentru urcările crunte pe bicicletă. Găsim în pas o parcare interesantă. Nu mai trece nimeni pe aici acum. Decidem să rămânem să dormim în mașină. O să avem și priveliște frumoasă de dimineață de la 1852m altitudine.
Și-am ales bine. Când răsare soarele suntem deja în picioare și în loc de cafea alegem o scurtă alergare în zonă, care pică cum nu se poate mai bine.
În mod normal aș fi fost nervoasă să alerg imediat după trezire, fără a sta la cafea înainte. Dar e prea placut să alerg pe aici, mângâiată de primele raze de soare, ca să mai comentez ceva.
Ne gândeam că ieșim doar puțin, la 2-3 km de dezmorțire, dar potecile faine ne-au dus până pe un mic vârf din apropiere. Ultimul kilometru a fost chiar destul de abrupt, printre bolovani și zăpadă.
Acum putem lua micul dejun în liniște. În poiana de lângă parcare avem o masă la soare.
O să avem oare tupeu să urcăm aici cu bicicletele? Poate doar când vom trece la cursiere, de care momentan mi-e prea frică…
Din păcate nu prea mai avem timp de alte opriri. Conducem până la Cluj cu rândul și ajungem cam rupți de oboseală.
Urmează un Crăciun liniștit la o pensiune care ne-a plăcut din Sighișoara – Pension am Schneiderturm 3*. Camerele frumos amenajate și proprietarul foarte prietenos.
Leave a Reply