Data: 22 octombrie 2016.
Destinația: Elveția, Walensee, Churfirsten – Appenzeller Alpen (Heidiland).
Echipa: Ștefan, Monica, Sara.
În weekend vine o prietenă din Suedia în vizită și ne gândim pe unde s-o plimbăm. Sâmbătă avem noroc de vreme bună și alegem un traseu pe care l-am mai făcut în primăvară, în alergare. Mergem în Heidiland. Cum nu avem planuri mari, nu suntem nici matinali. După o cafea cu inimioare savurată pe malul Walensee și puțină joacă în leagăne și altele asemenea, pornim încetișor spre cabana părăsită care ne-a atras data trecută. O drumeție cu povești, multe poze și tare relaxantă.
Nu-i stă rău lui Ștefan în postură de tractorist.
Combinația de culori e genială. O zi perfectă de toamnă. Până și norișorii albi sunt trântiți estetic pe cerul albastru. Urcăm prin pădurea colorată pe un drum amenajat cu pietriș și oprim la fiecare curbă cu priveliște faină către lac. E bine și la drumeție, dar parcă aș alerga puțin.
Ajungem la vacile hipnotizante și parcă ușor nebune. Își mișcă limba non-stop, într-un mare fel. Imposibil să n-o dai în râs chiorându-te la ele.
Urmează o poteca plăcută prin pădure, până la cabană, unde luăm o pauză mai mare și stăm de vorbă cu un elvețian simpatic cu părul cărunt. Câteva glume, explicații despre cabană și o lecție de viață – a ținut să ne atenționeze – “să nu te căsătorești”.
Eu mă simt de-a casei aici și mă întind relaxată la soare.
Continuăm spre Paxmal și decidem să ne întoarcem pe alt drum spre mașină. Ca să mai scurtăm și să evităm drumul asfaltat, o cam luăm aiurea pe iarbă la vale, ne mai împotmolim, dar ieșim până la urmă unde trebuie.
*Paxmal
Cum ziua e mai scurtă am prins și culorile apusului când încă eram mai pe la înălțime.
Am chinuit-o iar pe Sara cu un traseu destul de lung, dar cred că s-a obișnuit deja cu noi. Și zic că nu o ducem în locuri rele :). Ne refacem forțele cu o porție zdavănă de paste și o bere în barul preferat din sat.
Duminică plouă si plimbarea la Bodensee e cam tristă. Noroc c-am profitat de ziua însorită de ieri.
Leave a Reply