Data: 22 mai 2016.
Destinația: Bregenzerwaldgebirge, Vorarlberg, Austria.
Echipa: Ștefan și Monica.

Dimineața de duminică începe perfect. Deschid ochii pe la 6 fără ceva și văd lumina plăcută de afară. În 5 minute sunt îmbrăcată și ieșită din casă cu ceaiul făcut aseară de Ștefan și păstrat în termos și aparatul foto în rucsac. Ștefan doarme dus. Orășelul e amorțit și scăldat în culorile răsăritului. Mă plimb o oră prin jurul casei și îmi vine să mă pun pe alergat. Însă picioarele cam zic “câr-mâr” după alergarea de ieri. Au dreptul la odihnă, n-am ce zice. Nu e nimeni pe stradă. Mulțimea de flori de prin curțile oamenilor se bucură de primele raze de soare și-și etalează frumusețea. De-aș reuși să mă trezesc în fiecare dimineață când răsare soarele…. Cafeaua nu am băut-o de dimineață, dar nici nu simt nevoia.

Mă întorc acasă și mă trântesc înapoi în pat. Adorm instant.

A doua trezire pe ziua de azi e mai înceată. Amândoi ne simțim muschii chinuiți și tindem să tot lenevim. Azi e zi de cățărat la stâncă. N-am mai fost de o groază de timp și am putea sparge gheața. Încep pregătirile – corzi, fiare, hamuri. Toate’s gata, dar espadrilele lui Ștefan nu sunt de găsit. După juma de oră de căutari ne lăsăm păgubași și schimbăm planul. Hai la o plimbărică pe munte, la vecini. Adică în Austria.

Ținta ar fi Mörzelspitze, un vârfuleț din zonă, dar nu vrem să forțăm nimic azi.

Ne plimbăm relaxați, facem pauze multe și ne bucurăm de drumeție. Nimerim întâmplător prin niște chei faine. Ca de obicei la bază e mai multă lume, dar cu cât urcăm traseul devine liber.

A trecut destul de multă vreme de când n-am mai fost la plimbare pe munte și chiar ne era dor. Să nu conteze unde ajungi și cât de repede :). Ne-am oprit la o cabană la un suc și-o ciorbă, am stat la analizat flori, la privit și simțit.

*Kobelalpe. Popas de cico 🙂

Pe vârful țintit n-am mai ajuns. Ne-am oprit într-o poiană la lenevit și ne-am întors la mașină încercând să coborâm pe un alt drum. Cât timp Ștefan a citit eu am zburdat prin împrejurimi căutând și analizând floricele. De ce n-am luat oare cartea cu flori cu mine?

În zare se vede Bodensee.

Floricele de sezon adunate (doar în poze):

S-a făcut târzior deja. Pe traseu nu mai întâlnim alți drumeți, iar în parcare mașina noastră a rămas singurică. A fost o duminică perfectă de recuperare și energizare.

Traseul: