30 mai 2015 – Grünewald.

31 mai 2015 – Müggelheim.

După multe weekenduri prelungite în care am plecat, cu zboruri, condus mult, alergări, ture cu bicicleta, ne-am gândit că e cazul să ne potolim puțin. Și așa săptămână viitoare am de condus 1700 km până în România. Cum primul ultramaraton bate la ușa nu putem renunța însă la alergare.  Oare chiar o să reușesc să-l termin? Am ceva îndoieli. Sâmbătă ne întâlnim cu Paul să alergăm în Grünewald. Până la urmă a alergat doar Ștefan cu el, iar eu am pornit separat ceva mai târziu. Mă trezisem cu un cârcel crunt la gât care mi-a dat de furcă toată dimineața. Dureri de cap, spate si greață. Numa’ bună de alergat nu eram, dar după un mic somn în mașină mi-am luat inima în dinți și am reușit sa alerg vreo 16 km. N-a fost rău deloc. Abia ce începusem să mă simt mai bine când am zis să nu exagerez așa, din prima.

Dumincă am plecat singură cu mașina până în Müggelheim și m-am pus pe alergat. Fără să-mi propun asta, am alergat un semi, prin pădure și în mirosul puternic de lăcrămioare. Era împânzit locul de ele. Ștefan a făcut o tură cu bicicleta mai lungă si a alergat cu mine ultimii 3 km, spre o mică plajă. Pfoai ce bine e să intri în apă rece după o alergare și apoi să lenevești puțin la soare!

A mai urmat o plimbare de seară cu bicicletele, o ieșire la bere și gata weekendul 🙂

Sâmbătă (cursa lui Ștefan):

 

Duminică (Monica):