Data: 21.04.2014.
Destinația: Berlin – Grünewald.
Echipa: Ștefan, Monica, Ștefan A.

Plouă mâine? Uf, păcat, dar asta e. Nu mai rezist să stau degeaba asa că mergem la alergat indiferent de vreme. Punem ceasul la 8 că prea ne-a scăzut moralul după leneveala si mâncarea de sărbători. Dacă tot n-am plecat, măcar atât putem face în ultima zi liberă.

Îl corupem iar pe Stefan să vină cu noi la alergat. Se pare că i-a plăcut prin pădure săptămâna trecută din moment ce a acceptat rapid invitația. Dacă ar fi stiut însă de la început cât îl vom chinui cred că s-ar fi gândit de două ori înainte de a zice da.

Începem cu o plimbare scurtă până pe Drachenberg. E cald, soare si puținii nori nu par prea încărcați. Tind să cred că iar au gresit prognoza si mă bucur si mai tare că ne-am decis să iesim la alergat orice ar fi.

Până la urmă începem usurel si alergatul, încercând să vânăm urcusurile. Mă simt foarte bine, însă după fiecare mică urcare mă oftic de cât de praf sunt. Când mă gândesc că înainte preferam să urc si eram chinuită de coborâri…. Cu toate că încerc să mențin un ritm scăzut de alergare pe urcusuri tot simt spre final că-mi dau duhul. Mă cam demoralizează treaba asta când mă gândesc la maratonul montan de luna viitoare. Poate resusim săptămânile care vin să ne antrenam măcar de două ori undeva pe munte. Cu alergarea usoară pe plat ne-am obisnuit si 20-30 km nu mă mai sperie, dar când vin diferențele de nivel se schimbă totul.

Primii km trec foarte rapid. Nu ne-am propus o distantă pentru azi, dar sper în mintea mea să facem un semimaraton că prea am tras mâța de coadă în timpul săptămânii. Stefan A (că nu stiu cum altfel sa-i zic prietenului nostru) începe să-si pună probleme când vede că ne tot avântăm în pădure si nu dăm semne că ne-am întoarce la masină. Până acum n-a mai depăsit 10 km si îl convingem să nu renunțe, să mai alerge puțin, încetisor, până la o terasă unde vom rămâne la bere. Doar că berea mult visată nu era chiar asa aproape.

În capătul celălalt al pădurii era petrecere cu motoare si eram cât pe ce să ne oprim. Dar nu, am reusit să ne abținem si să continuăm alergarea până la turnul cu ceas, acolo unde ne propusem să finalizăm cursa de azi.

 

Lui Stefan A nu-i vine să creadă că a alergat 17 km si că încă mai vrem. L-am cam chinuit ce-i drept si sper să nu-si fi stricat genunchii după tura asta. Pe ultimii 4 km a alternat alergarea cu mersul, dar am reusit toti să strângem de un semi.

 

Si gata, la berea mult dorită. Stefan A e uimit, cu dureri, dar cu un sentiment de satisfacție de cât a putut el să alerge azi 🙂

 

După ce am cheltuit toți banii pe care-i luasem cu noi, am pornit la pas, încă 5 km până la masină. Ce bună ar fost o bicicletă acum… Ploaia a început fix când am ajuns în parcare. Sincronizare perfectă. Am împărțit si ultimele rămăsițe de pască si am pornit mulțumiți spre casă.

 

Faină pădurea pentru alergare. Moralul nostru si-a revenit după asa o zi plăcută. Ce bine-i să te trezesti mai devreme 🙂

Traseul de pe strava: