Perioada: 18 – 25 ian 2014.
Echipa: Stefan, Monica, Sibylle, Mihai, Doina, Călin.
Destinația: Bad Hofgastein, la Birgit si Matthias.

Iarna asta am revenit în locul pe care mai am puțin si-l consider a doua casă, în Gastein. Prima dată când am pus ochii pe această zonă a fost în timpul facultății când am vazut niste poze de la un hotel, din camera căruia vedeai întinderile de munți înzăpeziți si o piscină în aer liber cu ape termale, din care ieseau aburi. Îmi pare rău că nu am salvat poza. Când am terminat facultatea, părinții s-au gândit să ne facă o surpriză si să ne rezerve un sejur în Turcia, la All Inclusive, o idee care nu înțeleg cum de le-a venit în minte. Cu un sejur la schi în Austria în minte de când lumea, am refuzat imediat oferta si am transformat-o într-o săptămână în Gastein. Asta se întâmpla în 2006, dacă nu mă însel. Am prins atunci o săptămână întreagă cu soare, foarte multă zăpadă si temperaturi de -20 grade. O nebunie! Asa că de atunci am revenit în aceeasi zonă. În 2007 am stat pentru prima dată la Birgit si Mathias, care închiriază un apartament cu 3 camere cu tot ce-ți trebuie. Iar gazdele sunt de nota 10. Si uite asa am început să venim la ei în fiecare an, de câteva ori i-am vizitat si pe timpul verii. Anul trecut a fost singurul în care am ales o altă stațiune, înțelegând gresit că la ei nu ar mai fi fost locuri atunci când am fi vrut noi. Renumita statiune Solden, cu ghețae a fost alegerea. Chiar dacă a fost frumos si acolo, tot în Gastein ne-a plăcut mai mult. În Solden a fost interesant anul trecut că am închiriat o rulotă, dar pârtiile de pe ghețar erau mult prea aglomerate si am ajuns să ne retragem pe 2-3 pârtii, uitate de lume, cu o căbănuță de munte atrăgătoare.

Să revin la sejurul din acest an. După un drum decent din Berlin am ajuns în Gastein si am dat de multă….iarbă. Unde au ascuns zăpada??? Suntem deja la mijlocul lunii ianuarie si arată de parcă am fi la finalul primăverii. Trist, trist, trist. Încercăm totusi să ne menținem pozitivi.Duminică a fost prima zi de schi. Am ajuns la Angertal, iar privelistea nu ne-a încurajat: pârtiile erau niste dâre de zăpadă apoasă înconjurate de iarbă. Ni se spusese că totusi în zonele mai înalte se schiază ok si asa a fost. Am găsit într-un final si zăpadă bună si ne-a revenit zâmbetul pe buze. Doar la finalul zilei era mai greu când nu aveam de ales si trebuia să schiem pe apă pe ultimele porțiuni. A fost si ziua în care mi-am luat o trântă drăgută: încercând să ocolesc pe cineva, am întrat în zăpada mare si apoasă, mi s-au agățat vârfurile schiurilor, care au si zburat, împreună cu mine. Uite asa am ajuns eu, întinsă pe burtă, cu fața în zăpadă. Nimic grav, doar haios.

Luni a ajuns si Lăurici la schi. Încă nu-mi vine să cred că a venit. Suntem prietene de aproape 20 de ani si abia acum vom avea ocazia să schiem împreună. Ieri a ajuns târziu pe pârtie si a avut o experiență scută si nu tocmai plăcută. Azi, am decis să încerc s-o ajut să învețe. Nu mă pricep la asta, dar măcar pot sta puțin cu ea să o încurajez si să-i mai arăt una, alta. După 5-6 ture pe pârtia mică, de copii si începători de la bază, unde s-a descurcat fără probleme, am zis că putem încerca să urcăm în vârf de munte. Sunt usor tristă că nu-s condițiile ideale de data asta si chiar îmi doream mult să-i placă. Dar asta e.

Ups, ups, mă îndrept spre stâlp… ăăăă….ce fac acum? Păi nimic, uite asa îsi găseste omu’ o nouă dragoste 🙂

*Lăurici cu stâlpul în brațe, pe care n-a mai reusit să-l, ocolească

Finalizăm ziua de schi împreună cu cei de la salvamont, care închideau pârtia si erau nevoiți să coboare în ritmul nostru.

O nouă zi, o nouă provocare. Suntem fericiți că ninge, dar schiatul devine ceva mai chinuitor prin ceață si ninsoare. Până a ajuns si Laura pe pârtie, am avut timp să mă încălzesc bine cu câteva ture, împreună cu Stefan. După prânz am urcat cu ea si într-un final, cu multă încordare, încetisor si  cu mult chin s-a descurcat exemplar pe zăpada grea, pe viscol si ninsoare.

După lunga tură am rămas frumos, ca fetele, la taclale si un vin fiert la cabană.

 

De data asta, tot noi am fost cele care au închis pârtiile, dar cei de la salvamont au părut încrezători si ne-au lăsat în pace. Concluzia: Laura e pe val :).

Următoarea zi se anuntă soare si decidem să mergem în Sportgastein, zona mea preferată de schi. A fost alegerea ideală: zăpadă perfectă, mare de nori în zare, soare, fără aglomerație pe pârtie. Ce poți să-ți doresti mai mult?

*privelistea din vârf, din Sportgastein

*echipa fericită, la pozat

* ieeeei, ce colorată sunt anul acesta 🙂

Laura tot pe la prânz a ajuns si se descurcă din ce în ce mai bine. Cred că azi îi place mai mult, pe zăpadă bună si cu soare. Mă bucur că în sfârsit vede si ea cum e o zi perfecta de schi. Finalul zilei a fost ceva mai greu si stresant pentru ea, căci n-am mai prins ultima gondolă de coborâre si a fost nevoită să-si învingă fricile si să coboare pe schiuri, pe o pârtie rosie (medie), destul de dificilă si cu gheață. Dar a reusit, chiar destul de rapid si a fost felicitată de tot grupul 🙂

Stefan si-a instalat un program pe telefon si se străduieste să bată reconduri de viteză si de km parcursi într-o zi. Eu sunt mai relaxată. O zi perfectă de schi pentru mine include si statul la cabană, la soare, savurând un vin fiert.

 

A fost prea frumos în Sportgastein, asa că în ziua următoare revenim. Tot cu vreme bună si zăpadă suficientă. Ce-mi pare rău este că de data asta nu am apucat să merg pe off-piste. Ca idee, această zonă oferă  multe posibilități faine de schi off-piste. Rămâne pe data viitoare, când iar sperăm la două săptămâni pe aici.

*apartamentul din Bad Hofgastein – “home sweet home”

*Weitmoser Hut – cabana preferată

*stencil de cabană

În ultima zi de schi n-am mai avut parte de soare, dar am avut parte de zăpadă la greu. Toate pârtiile s-au transformat in “off-piste”, iar muschii de la picioare ardeau după fiecare coborâre. Pe la prânz au venit si Mathias cu cei doi copii si am schiat împreună pe viscol, ceață si ninsoare.

*compoziție realizată de google+

Ajunsi obosiți la Angertal la final de zi, Stefan se gândeste că mai avem timp de o ultimă urcare. Of, fie… doar e ultima zi de schi. Hai să mergem! Singuri pe pârtia plină de hopuri si zăpadă mare, ne străduim să ajungem întregi jos. În această ultima tură am reusit să ne si filmăm, să vedem ce trebuie să mai corectăm la poziție.

Grea ultima tură. Mă trântesc de oboseală în zăpadă si cu greu pornesc mai departe.

În ultima seară mergem pentru a treia oara pe săptămâna asta la Alpen Therme – un paradis al relaxării după o zi de schi. De data asta ne-am luat de la început un mini-abonament. Nu zăbovim prea mult la piscinele cu ape termale si ne mutăm la locul preferat din acest SPA – la mulțimea de saune care scot tot “răul” din tine. Curăței si relaxați, am mers apoi la afumătoare, adică la o bere cu gazdele, într-un apres-ski foarte aglomerat, cu oameni pusi pe distracție si cu media de vârstă sub 20 de ani :).

La final o poză panoramică din Sportgastein:

*cred că e făcută de Călin

si niste filmulețe cu “marii” schiori:

*eu pe ultimul traseu, din ultima zi de schi, cu forțe care tind spre zero:

*Stefan, la ultima tură, cu ultimele picături de energie

 

*Doina, în Sportgastein

*Laura, începuturile ei pe schiuri

P.S. nu mai găsesc celălalte filmulețe :(, dar le mai caut.