Data: 23 decembrie 2017. Destinația: Elveția, Appenzell Alps, Vârful Fulfirst (2384m). Punct de plecare: Berghaus Malbun, Buchs. Echipa: Monica, Ștefan, Markus și alții din clubul Naturfreunde Rheintal.
Am putea ca ziua asta s-o dedicăm pregătirilor pentru Crăciun, nu? Căci acușica ne vin musafirii și ne prind cu frigiderul gol și casa vraiște. Hmm, dar a început vacanța și se organizează o tură în apropierea casei. Păi, n-o putem rata. Las’ că o să fim mai eficienți după. Trebuie să ne luăm de undeva energia. Oricum, nu-i nici lungă, nici grea.
Destul de mulți oameni care fug de zilele pline de shopping pentru sărbători, se pare. Ne întâlnim la prima oră de dimineață într-o parcare și pornim împreună cu mașinile spre cabana Malbun. După echiparea extrem de rapidă și verificarea echipamentului de avalanșe începem tura direct pe schiuri, în sus. E o dimineață frumoasă, cu plafon de nori pufoși și-o lumină faină de răsărit. Zăpada e înghețată, însă momentan, pe urcare, nu ne deranjează. N-o să fie plăcut la întoarcere, dar poate se mai înmoaie până la prânz.
Se face din ce în ce mai cald. Pfoai ce zi senină cu mare de nori pe care plutesc vârfuri înzăpezite. Pe traseu sunt deja câteva rânduri de urme de schiuri de tură, iar Markus mai bate unele noi. Se antrenează pentru niște ture zdravene pe care le are în plan.
După două ore și jumătate de urcare facem un scurt popas. De aici încolo începe să se mărească panta și-o să mai exersăm întoarcerile, care-s ușor mai dificile în unele locuri. Noroc că-i mai umbrit pe aici că prea ne-am topit până acum.
Pe ultima porțiune fac întoarcerile cu concentrare mare căci par să fiu atât de aproape de prăpastie… Dacă-mi alunecă acum schiul? Am șanse oare să mă opresc? Trece repede partea asta și ajungem foarte aproape de vârf. Dăm jos schiurile, le lăsăm înfipte în zăpada mare în care ne afundăm instant fără ele și urcăm toți pe vârful Fulfirst, unde ne înghesuim nițel ca oițele și stăm la felicitat, pozat și admirat. E super priveliștea de aici. Scurta coborâre în clăparii rigizi îi dă mici emoții lui Ștefan, dar merge fără probleme. Nu-i loc de alunecat.
Pe lângă grupul nostru mai sunt și altele, mai micuțe. Când dăm să coborâm e deja aglomerație pe ultima parte de urcare spre vârf.
Coborâm pe fața pe care am urcat mai devreme. Destul de dificilă primă parte pentru mine – cu zăpadă destul de mare și înclinație măricică. Apoi urmează o zonă scurtă unde-i o plăcere să schiezi. Se ia decizia pentru încă o mică urcare, pe Glannachopf (2233m). Hmm, parcă nu mai am chef. Rămân singură la soare, la un ceai fierbinte și-i aștept. Ștefan se duce. Arată bine coborârea pe care vor s-o facă, dar îmi păstrez energia pentru alergarea de după, care va include și 6 km de viteză.
Toate bune și frumoase până aici. Însă de aici în colo… chin la maxim. O zăpadă dificilă pentru schi, cu placă înghețată în valuri, pe care o tai cu schiurile și pe care nu prea mă descurc. Nu-mi iau trânte, însă urlă mușchii de la picioare. Cred că-s mai bune schiurile mai grele pe aici sau cel puțin mie cred că mi-ar fi mai ușor să le controlez pe scoarța asta enervantă de zăpadă. Apucăm să ne revenim puțin în ultimele 3 minute de coborâre, căci ajungem la pârtia amenajată.
Sărbătorim o tură reușită cu o bere la cabană, destul de rapid dată pe gât căci nu suntem cu mașina noastră și șoferul se cam grăbește.
La alergare îmi mișc fundul abia seara târziu, dar e plăcut noaptea că-i liber. Nu mai trebuie să dau “bună ziua” și nici nu sunt deranjată de mașini.
Weekendul îl completăm cu o zi plină de pregătiri de Craciun (felul principal – supă de orz de-am tot mâncat pe la cabanele din zonă și ne-a plăcut) și-o alergare mai lungă la finalul zilei de duminică, singură-n noapte, pe frig și-o ceață super deasă. Dar intră bine alergarea după o zi de trebăluit prin casă 🙂
Ruta: www.strava.com/activities/1324294973
Alergarea de sâmbătă: www.strava.com/activities/1324749111
Alergarea de duminică: www.strava.com/activities/1326204289
Leave a Reply