Data: 4 sep 2017. Destinația: Alpstein, Appenzell Alps, Elveția. Ruta: Wasserauen - Äscher - Schäfler - Seealpsee - Wasserauen. Echipa: Monica, Simo, Ingrid.

Dacă ieri am fost cu Simo spre Meglisalp, azi mergem la o drumeție în aceeași munți, dar pe versantul opus. Ștefan lucrează azi, din păcate. Îl înlocuim cu Ingrid care a sosit aseara la noi în vizită. Suntem ceva mai matinale față de ieri și ne iese o tură frumușică și lungă, oprindu-ne la o cabană celebră din zonă, Äscher, lipită de o stâncă zdravănă și surplombantă. Am mai fost aici anul trecut.

Fetele sunt cu gândurile prin alte părți azi. Parcă nu reușesc să fie prezente, cel puțin în prima parte. Dar încet, încet, mintea se mai calmează, nu? Totul e să n-o lași să-și facă de cap prea tare cu gânduri grele. Iar o drumeție pe munte e binevenită.

După o urcare prin pădure, ne oprim la odihnă în poieniță, printre văcuțe? Crezi că ne pot ataca? Pe una o macină mai rău curiozitatea și chiar ne dă ușoare emoții.

Pe traseul până la cabană e ceva mai multă lume, dar nu cât să ne deranjeze. Lăsăm dealurile calme și verzi în urma noastră și ne îndreptăm spre partea stâncoasă.

Pe o stâncă din drum cineva a notat niște date. Ce-or fi oare? În câte zile a ajuns persoana respectivă aici?

La Äscher ne oprim pe terasă să încercăm un Rösti, că prea e lăudat. Dar n-a fost chiar grozav. Parcă a fost mai bun ieri, la Meglisalp. Vizităm bisericuța de lângă și mica peșteră-tunel care te scoate la Ebenalb, apoi ne întoarcem la cabană și continuăm traseul spre Schäfler, pe la baza stâncilor cu trasee de cățărat.

 

*pe poteca ce taie peretele din poză am fost ieri 🙂 pare ușor înfricoșător de aici

*Seealpsee

*vedere spre Meglisalp

La cabana Schäfler nu mai oprim. Nici nu mai e soare și plăcut de stat pe terasă. Găsim un punct de belvedere unde luăm prânzul.

Tare mult îmi place cum se vede de aici. Parcă starea de spirit e mai bună. Pentru coborâre aleg un traseu nou și pentru mine, spre Seealpsee. Prima parte e mai tehnică apoi se calmează puțin si iar înapoi la stânci cu lanțuri, până la lac. Ingrid merge mai cu grijă, încercând să se obișnuiască cu genul ăsta de potecă, iar pe Simo o apucă cheful de alergare. Când e de dat la vale, mereu i se aprind călcâiele și o taie la goană.

E de ținut minte traseul pentru o alergare cu Ștefan.  Un sus-jos pe aici de 2-3 ori și s-a rezolvat o zi de antrenament 🙂