Perioada: 18.05 – 19.05.2013.
Destinația: Lüerdissen – Ith (Niedersachsen, Germania).
Echipa: Monica, Stefan, Andrei, Cristina.

Vineri noapte au sosit Andrei (fratele lui Stefan) cu Cris la Berlin si ce ne-am gândit…sa-i luăm cu noi la cățărat.  Ne-am culcat spre dimineața asa că trezirea a fost foarte grea. E deja sâmbătă, trecut de amiaza. Suntem în drum spe Ith, pentru a treia oară, obosiți, cu masina plină de bagaje si plouă torențial. O plăcere! Sper să-si faca apariția cât de curând soarele, să ne mai ridice puțin moralul. Era cât pe ce să renunțam la această plecare. Cheful era în scădere drastică, Cristina dădea semne puternice de răceala, ploua si abia încăpeam 4 în masina alături de o tonă de catrafuse. Condiții ideale de făcut cale-ntoarsă si lenevit în casă.

Acum, după 3 ore de mers cu masina, o cafea bună si un prânz într-o parcare simt că imi revin si mă bucur că  nu am renunțat. Trag aer in piept adânc si zâmbesc. Tocmai trecem pe lângă un câmp galben de rapiță, iar ploia parcă s-a mai potolit. O să fie bine :). Abia astept să simt stânca, să inaugurez noile frienduri si să mănânc cartofi copti cu usturoi.

Am ajuns în zonă fix când soarele începuse să dea semne timide printre nori. Am făcut un mic popas in Alfeld, pe care l-am găsit pustiu de data asta, dar tot drăguț si ne-am dezmorțit la o bere și o gustare în singurul bar pe care îl stiam acolo.

În camping am ajuns pe la 6-7 seara. Am montat corturile si ne-am gândit sa profităm totusi de puținele ore rămase din zi. Potecile către zona de cățărat erau pline de noroi, dar stâncile au fost chiar ok si libere. Andrei a urcat primul lui traseu pe stâncă în afara cursului si pare să-i fi placut mult. Stefan a încheiat ziua chinuindu-se cap pe un traseu frumos de 6+ la lumina frontalei. Nu l-a finalizat, dar abia asteaptă să revină mâine la el. Aaa, si am primit niste ciocolățele mici de la copiii vecinilor de cort drept răsplată pentru că le împrumutasem masa cu scaunele de camping. Au fost foarte simpatici.

*Andrei – primul traseu la stânca (exceptând cursul facut recent)

*bonus de final de traseu 🙂

Seara inaugurăm mini-grătarul de camping. Surprinzător, dar ce-i drept după multă muncă, am reusit să facem suficient jar din crengi ude culese noaptea din pădure. După ospăț, ne-am alăturat nemților la o bere în jurul focului. Oare o să mă satur vreodată de stat la foc? Nu prea cred. As fi rămas acolo până dimineață. N-am avut parte de cartofii copți în jar la care visam pe drum, dar tot a fost bine. Adormim bustean cu gândul la ziua plină ce va urma si la soarele mult asteptat. Sforăitul  lui Andrei pe care-l auzim din cortul de lângă n-are suficientă forță încât să ne alunge oboseala.

A venit si ziua cea mare cu soare 🙂 Ne-am trezit târzior si am lenevit la masă si la cafea. De data asta am fost printre ultimii care au pornit către stânci, dar am reusit sa găsim suficiente rute libere. Oare cine se simțea mai bine? Noi chinuindu-ne la cățărat sau Cris care stătea tolănită în hamac si citea? Am găsit un loc excelent pentru el, chiar în fața primei rute asa că putea, printre rânduri, să ne urmărească si să ne facă poze. Am testat si noi hamacul abia primit de Stefan de la Andrei si Cris si greu a fost sa ne miscăm fundul de acolo. Mă si imaginez într-o zi calduroasă de vară dormind în el, într-o padure de pini, la răcoare, la marginea mării. Cu asa imagine în minte parcă-mi vine cheful si de mers la mare.

Si acum gata,  noi la cățărat si Cristina la pozat!

*Stefan deschide drumul 🙂

*Andrei

*Andrei, după ce-a terminat cu brio traseul. Să fie oare mulțumit?

*Un tip la care mă uitam cu gura căscată. Era pe un traseu de gradul 8 si tocmai făcuse o frumoasă săritură pentru a trece de surplombă.

*si eu, încet încetisor

Am descoperit noi rute lungi si frumoase si ne-am cățărat până s-a lăsat întunericul. Nici foamea nu a reusit să ne dezlipească de stâncă. Ne-am descurcat toata ziua cu câțiva biscuiți cu ciocolată si ceai cald.

Mie mi-a crescut bucuria după o mică si frumoasă surplombă (cu toate că sunt cam certată cu ele în general) asa că am mers cu entuziasm cap pe un alt traseu la care m-am surprins că n-am avut senzatia de frică când am trecut de o parte usor surplombată. M-am asigurat că nu-mi înfig spatele prin stânci ascuțite în caz de căzătură si am continuat cu încredere.

Ieeei, încep să înțeleg din ce in ce mai bine bucuria de a urca primul :).

*Ah, ce frumos e! Totusi îmi pare cam ciudat pasajul pentru un 4+

*Uuuu! Bine Andrei 🙂

*hmm…cam periculoasă poziția

La final, Stefan a revenit la traseul nefinalizat cu o seara înainte si după mai bine de o jumătate de oră de chin pentru el si de înghețat pentru mine a reusit să-l termine. A avut parte de susținere si din partea unora care încercaseră traseul, însă nu reusiseră să treacă de jumătatea lui. Cred că este pentru Stefan primul traseu cap la stâncă de 6+, cu ceva surplombe. Super tare. Reactia lui când a coborât a fost ceva de genul: “ah, sunt jos, în sfârsit”, dar nu fără să-i lipseasca zâmbetul de satisfacție. L-am încercat si eu tot cap pe final dar nu mi-a iesit. Nu prea îmi dau seama nici acum cum as fi putut să-l abordez cu forța mea din mâini care tinde spre zero. A intrat la categoria “rute care-mi stau pe creier”. Să vedem data viitoare. Poate ceva mai odihnită…

*iuhuuuu 🙂 Stefan la finalul traseului care i-a dat ceva de furcă

Cam asta a fost. Ne-am ales cu multe poze din aceasta excursie mulțumită Cristinei care ne-a urmărit pasii cu interes. Îmi pare rău că nu am reusit să o convingem si pe ea sa încerce. Am mâncat, am strâns cortul si pe la 11 seara am pornit spre casă. Lumea din camping se strânsese deja, ca de obicei, la povesti si bere în jurul focului. Destul de chinuitor drumul, dar a meritat.

Si să nu uit – m-am îndrăgostit de friendurile de la Black Diamond 🙂

*noi rute care ne-au plăcut:

– Teufelstrichter : Dachweg direkt (6-), Nasenweg/Einfach schön/Piekriss (5-/5/+/4+)

– Kamel: Sweet sixty (6+)

*mi-am mai adus aminte, din categoria bun simț si oameni civilizați: eram în camping, pregateam masa, când lângă cortul nostru a venit un cuțu drăgut si si-a făcut nevoile; la 5 minute după, a venit si stăpânul cu pungulița în căutarea rahatului si l-a ridicat, cu toate că nu era deloc în drum, era într-o mini-pădurice…