Data: 24.08.2013.
Unde: Germania, Brandenburg (Uckermark).
Echipa: Ștefan, Monica, Mike, Radu.

*o parte din pozele din jurnal sunt făcute de Radu, cele mai clare si mai drăguțe, in general 🙂

Prima tură mai lungă cu bicicleta, dar cu siguranță nu si ultima. Să fiu puțin mai precisă, au fost 100 km dacă includ ce am biciclit până la gară si înapoi. Este o adevărată performanță pentru noi :).

Ne-am întălnit la gara principala din Berlin cu Radu si Mike si am pornit cu trenul până la Angermünde, de unde am încălecat pe sa, după un mic service la roțile biciletelor noastre antice.

Ruta: Angermünde – Templin – Lychen – Fürstenberg/Havel

Au urmat aproximativ 90 km frumosi, care au făcut ca dorința de ture mai lungi să crească, dar si cu ocazia cărora am înțeles ce înseamnă “dezvirginarea de primăvară” de care vorbeau Mike si Radu. Din fericire, durerile de după (provocate de statul destul de incomod pe sa)  n-au ținut mult.

*foto credit: Radu

Traseul a fost prin păduri, sate, case cu grădini frumoase, meri si peri pe marginea drumului, orăsele cochețele, pe lângă lacuri si o plajă de nisip fin.

Una dintre opriri a fost în “paradisul corcoduselor”, unde am rămas cu Radu să ne înfruptăm. Eu le căutam pe cele mai necoapte si acrisoare, el pe cele rosii parca… sau galbene? Coapte, oricum.

Vremea a ținut cu noi toată ziua. Aer curat, privelisti frumoase, fructe la discreție, soare, dar nu exagerat de cald, pauze multe, starea de bine dată de efortul fizic…ce-as putea să-mi doresc mai mult? Poate un munticel în apropiere. Dar vor veni în curând si munții. Mai e puțin până la mult visatul concediu în Alpi.

*foto credit: Radu

N-au nemții plajele ca-n sudul Europei, dar par să se descurce binisor si cu lacurile plăcut amenajate, care împânzesc Germania si sunt asaltate de numerosi turisti în zilele călduroase.

 

Pe cât de linistită este acum zona, pe atât de zbuciumată a fost acum nu foarte mult timp. Ne-am oprit puțin în locul în care a fost un lagăr pentru femei si fete, mai puțin cunoscut, numit “Youth protection camp”.

În lagărul de concentrare din Ukermark, condițiile nu erau speciale. Atrocitățile regimului nazist au fost din plin simțite de cele peste 1000 de fete, majoritatea cu vârsta cuprinsă între 16 – 21 ani, închise aici începând din iunie 1942, când au sosit primele deportate, pâna în aprilie 1945. Orice comportament care nu era conform cu normele national-socialiste era văzut ca antisocial, iar femeile erau catalogate drept “cazuri pierdute” si închise. Fie că refuzau să muncească, aveau părinți alcoolici, fie că erau mai rebele, aveau prieteni evrei sau alte motive de genul erau condamnate la sclavie, foamete si pedepse crunte pentru cele mai mici ofense. Unele femei au murit de extenuare sau de boală, iar altele au fost otravite sau au avut parte de injecții letale.  În ianuarie 1945 o parte din lagăr a fost eliberat si transformat în lagăr de exterminare. Femeile au fost transferate la cel din Ravensbrück, unde multe au murit în camera de gazare. În total, în perioada ian-apr 1945 au fost omorâte aproximativ 5000 de femei. După cel de-al doilea razboi mondial, barăcile din Ukermark au fost arse si înlocuite de clădiri militare sovietice.

Ne continuăm drumul ca-n palmă, prin sate cu case îngrijite, curți pline de flori si pe lângă lacuri. Soarele ne-a fost alături întreaga zi. Noi pur si simplu ne-am ținut după Radu si Mike, deschizătorii de drum. Ei au fost cu hărțile, cu selectarea rutei si cu încurajările.

 

Deja încep să resimt oboseala. Nu stiu de unde mai găseste Stefan energie pentru sedința foto cu tancul. De Mike si Radu nu-mi fac griji în privința resurselor de energie, căci ei sunt obisnuiți cu turele lungi.

Si…voila: batman style, streaptease show sau…nu stiu care-a fost ideea, dar asta a iesit:

*a se observa si cum pică umbra; gândită compoziția domne, nu asa oricum

La Fürstenberg/Havel se termină tura noastră pe bicicletă si-i dăm zor să prindem trenul către Berlin.

Ajungem seara târziu acasă, împliniți, cu zâmbetul pe buze si cu atenție crescută față de cum ne asezăm pe scaune – adică încetisor si pe o pernă moale 🙂