Destinația: Karren (976m) - Gasthaus Kühberg / Vorarlberg; Dornbirn, Austria. Data: 09 octombrie 2024. Echipa: Monica și Victor (2 ani și 8 luni).

 

Aseară am pregătit rucsacul, pachețelul cu mâncare și hainele pentru amândoi. Că dimineața sunt multe de făcut și măcar astea să fie gata. La 6 dimineața îmi vibrează ceasul de la mână, să-mi mișc fundul la o alergare pe bandă. Mă ridic nițel mai târziu, că se tot foiește V în pat în nu vreau să se trezească final. Am noroc. Încerc să mă dezmeticesc cu o cafea și stat la calculator după cele 5 ore de somn, apoi reușesc să dau start la bandă pentru o alergare cât se poate de ușoară. Găsesc de data asta niște filmulețe pentru învățat elvețiană și-mi revin nițel. De gândurile mele interminabile (care-mi ocupă mintea la alergări) n-am chef dimineața asta. Intră 40 minute până se trezește Victor și depășesc cu ocazia asta 1000 km alergați în 2024. Uraaa! Din muuulte și mărunte. Mă bucur că m-am ținut de ele, chiar dacă de multe ori aveam timp doar de unele de 15-20 minute… adică mai mult durează pregătirea și dușul.

Stefan e plecat de o săptămână, iar Victor s-a gândit că fix acum e momentul să renunțe total la somnul de prânz. Până acum îl sărea doar în mod excepțional. Avantajul este că în loc de miezul nopții se culcă și el ca omu’, pe la 9.30 – 10. Dar pentru zero secunde de liniște într-o zi, am de lucrat nițel să mă obișnuiesc… Fără somn de prânz însemnă totuși și un stres mai puțin – când și cum doarme. Momentan însă e clar foarte obosit în a doua jumătate a zilei și e nevoie de multă răbdare ca să încheiem ziua cu zâmbetele pe buze.

Aleg să fac curat în casă înainte de plecare și cine știe, poate bagă totuși 15minute de somn pe drum… că noaptea nu a fost prea lungă. Nop… nici mașina nu-l mai face să adoarmă. Drumul durează cam 30 de minute.

Admirăm prima mașină-compresor (sau rolă sau cum s-o numi) din zonă, expusă lângă parcare, apoi urcăm cu telecabina la Karren, fără grabă, fără pretenții de un traseu. Nici măcar pentru coborâre nu am de gând să risc să fie nevoie să îl car câțiva kilometri. Nu-mi simt spatele prea zdravăn azi.

Am fost de multe ori aici, la alergări sau drumeții. Ai ce face – și trasee ușoare și chestii ceva mai interesante chiar dacă e altitudine mică, cu stâncă și scărițe, fără să fie lungi sau grele. Pe blog sunt câteva, la o căutare după Staufen sau Dornbirn. Câteva se găsesc aici: https://www.karren.at/wandern

Se bucură de micul loc de joacă, apoi pornim pe traseu puțin, cu joacă, cu pietricele și povești inventate de el că eu n-am inspirație. Intră și puțin mers pe bicicletă.

Este iar o zi așa faină de toamnă! Sper să mai apucăm vreme d’asta și la niște drumeții mai lungi, în trei.

Se vede și Bodensee și vârful Säntis în depărtare. Probabil cu un binoclu, as vedea și căsuța noastră de pe deal 🙂 Mă simt obosită, dar relaxată, fără așteptări de cum să decurgă ziua. Asta în general e cea mai bună treabă pe care o pot face.

Victor merge pe jos mai mult decât mă așteptam, până puțin mai sus de Gasthaus Kühberg. Și spre final aleargă la deal. Parcă ar vrea să-mi arate “uite mami, n-am nevoie de somn, am energie pentru orice”, deși cu ochii roșii și mai sensibil la … multe. Acum aproximativ un an îl așteptam aici pe Ștefan să ajungă la finiș, la un concurs de alergare local. Io’ zic că V. a alergat mai rapid decât tati pe aici 🙂

Oprim la terasă pentru o cafea, o cană de lapte și ceva de mâncare. Profit de ultimele raze de soare care-mi încălzesc spatele. Victor e ba la locul de joacă, ba la masă. Spre final se cam întețește vântul și coborâm tot cu telecabina.

 

În vale nu e chip să plecăm căci e un șantier mult prea interesant la marginea râului, cu mașinării în apă și super cool manevrate. Adevărul e că m-a cam furat și pe mine peisajul.

Și după atâtea zile consecutive fără somn la prânz, cu ore destule de puține noaptea, se întâmplă în premieră să adoarmă pe nepusă masă. Într-un cărucior, în supermarket, pe mâna mea :)) Credeam că-s doar filmulețe pe net. Inclusiv reușesc să îl mut pe umăr ca să pot plăti produsele și apoi în mașină. Nu se trezește. A cedat la 7 fără ceva seara! Cre’ că vântul l-a obosit cel mai tare. Are o mare problemă cu el. Ca si ta-su 🙂

Link Strava cu plimbărica de la Karren: www.strava.com/activities/12614526927