Traseu: Heididorf - Heidihütte / HeidiAlp (Ochsenberg) și înapoi. Data: 12 octombrie 2024. Echipa: Ștefan, Monica, Victor (2 ani și 8 luni), Andrei, Claudia și Miruna, încă o familie cu 3 fete.

Ziua de alergat o amânăm pe mâine, când o să plouă, iar azi mergem pe ideea prietenilor de a duce copiii la Heididorf. Aseară iar am puricat destinațiile pentru o tură prin zonă și n-am găsit o varianta care să îmi convină. Așa că… mergem oriunde, mai ales când ne bucurăm și de socializare.

Plecăm târziu, după o dimineața d’aia în care nu ne înțelegem prea bine și ne apucă “discuții filozofice”. Dar puși la drum e deja mai bine și putem finaliza păsurile. Victor a renunțat de cam o săptămână la somnul de prânz. Înainte se întâmpla din când în când, acum a devenit zilnic. Dar încă nu adună suficiente ore de somn noaptea încât să aibă energia lui clasică. Adoarme în mașină vreo 10 minute, cât să-și revină nițel și pornim spre Heididorf. Am mai fost aici de vreo 2 ori și e prima dată când plătim un bilet de vizitare a căsuțelor din “satul lui Heidi”, fetița munților.

Prima încăpere o vizitează cu tati și grupul de fete. Tot ce am reținut este că au avut ocazia să mulgă o vacă. Artificială 🙂 Apoi a intrat cu mine la școala satului și alte spații simpatice. Urmează o sperietură cu plânsete trasă de Victor când i-a furat o găină mâncarea din mână. După liniștire decidem să o luăm spre cabană, în grup mare, fără să avem pretenții să și ajungem.

Victor nu prea e cu forță de urcat pe poteci. Are câteva zvâcniri, bagă scurte alergări, dar tendința este să se oprească rapid și să rămână în lumea pietricelelor și a frunzelor. “Mami, încă e toamnă? De ce?” – una dintre întrebările pe care le aud de vreo 20 de ori pe zi, de câteva zile încoace. Pe lângă multe altele, normal 🙂 “După toamnă vine iarna și mergem la schi?” “de ce iarna e zăpadă”, “de ce cad frunzele?” E tot un mare “DE CE?” Urcăm la cabană. “daaaaa”. Unde mergem? Urcăm la cabană. De ceeeeee? D’ale copilăriei minunății 🙂

Urcăm ba pe scurtătură, pe poteci, ba o luăm încetișor pe forestier. Đăm și de niște rămășițe de mure.

Ieșirea din pădure ne întâmpină cu vânt. Și am doi băieți lângă mine care au o mare problemă cu vântul. Dar cel mare nu se mai plânge. Surprind cu un zâmbet momentul în care Victor îi oferă o floare lui Ștefan :))

Un mic turn de observare, apoi o parte scurtă de drum asfaltat și se vede curând steagul fluturând în vânt al căbănuței. Suntem surprinși că am ajuns până aici. Mai ales că de dimineață mai aveam puțin și rămâneam acasă bosumflați.

*Heidihütte / HeidiAlp (Ochsenberg)

Sunt doar câteva mese afară și singura mai adăpostită de vânt e ocupată. Ne înfofolim, înghesuim, putem pătura pe picioare și rămânem la o băutură caldă și-un cârnat. De reținut ar fi că o cafea “fertig”, “Kafi fertig” e o cafea alcoolizată cu ceva Schnaps și zahăr, servită într-un pahar, care se bea în mod tradițional de Fasnacht (Carnaval).

Coborârea este pe același traseu, cu variațiuni de mers pe potecă și pe forestier. Copiii dau drumul la picioare.

Spre final, după ceva joacă si sprinturi, Victor îmi adoarme puțin în brațe, până ajungem înapoi la mașină. Cu ocazia asta observ că are o căpușă înfiptă pe ureche… O pot scoate rapid cu penseta, cu el încă dormind.

După frigul tras la cabană, valea ne surprinde cu căldură și chiar cu niște raze de soare. Cât să avem priveliște faină la final.

Ziua se completează cu un mers la supermarket pentru un eventual grătar mâine și drumul destul de lung înapoi spre casă. Urmează o zi de duminică cu alergare prin ploaie, poate un grătar în curte și stat lipita de sobă.

Ah, și pupăceala de final 🙂

Link traseu Strava: www.strava.com/activities/12637920603