Destinația: Chur, Canton Graubünden, Elveția. Perioada: 6 - 8 aprilie 2024. Echipa: Monica și Victor (2 ani, 2 luni)

Ștefan și-a planificat o plecare la Berlin pentru câteva zile, iar eu rămân acasă doar cu Victor. E cel mai călduros weekend de anul ăsta și simt nevoia de o mică aventură. Greu să mă decid ce să fac, mai ales că iar sunt foarte în urmă cu somnul, iar luni trebuie să ajung la aeroport în Germania să o iau pe mama, după o decizie luată ieri :))

Probabil mai inteligent ar fi să dormim acasă și să facem drumeții. Însă decid să sparg gheața cu doua chestii: cu refacerea patului în mașină și să încerc o ieșire în doi, cu rămas peste noapte. E premieră treaba asta. Iar de pat în mașină tot vorbim de multă vreme și nu apucăm. Visam la camper van, dar hai să mai vedem cum mai e cu mașina mică, ce vrem, ce ne lipsește. Nu-mi propun marea cu sarea. E un test și încerc să mă bucur de primul weekend în doi, în deplasare.

Vineri

după prânz mergem la cursul de înot. Toți cei de la curs au zis că adorm pruncii rapid si bine după bălăceală. Victor tot după ora 22… spre 23 așa 😀 Ies absolut năucită din cameră lui și nici nu știu de unde să o apuc.

Am reușit de dimineață împreună cu Victor să reconstruiesc patul în mașină, căutând piesele împrăștiate prin te miri ce locuri prin casă și în șură, încercând să mențin o atmosferă decentă cu ghindocul care vrea fiecare piesă și să se urce în mașină fix unde vreau eu să fac ceva, apoi să se cațere peste tot de 1000 de ori. Chestii absolut normale, doar că atunci când încerc să termin ceva într-un timp finit, am nevoie de un plus de răbdare. Oricum, cert e că am un ajutor de nădejde. Montează și testează 🙂

Da măi, mi-era dor de puțină căldură și explozia de flori de primăvară!

Încerc să nu am așteptări mărețe și nu planific vreo activitate. Mă uit care e situația pe munte, poate urcăm cu cabina pe undeva… dar e încă zăpadă, îmi pare prea complicat. Aleg locuri cunoscute, destul de aproape de casă. Aventura pentru mine înseamnă în cazul de față să reușesc să pregătesc mașina, să ne urnim de acasă, drumul, mersul la baie… d’astea simple. Văd eu acolo cum ne descurcăm și cum reușim să profităm de weekendul ăsta de-a dreptul canicular.

Pe la 12 noaptea încerc să mai adun din bagaj, să strâng cât pot prin casă, să fac o listă cu ce am de făcut de dimineață, ce a rămas de pregătit.

 

Sâmbătă

Abia la 11 dimineața reușesc să bag totul în mașină, să finalizez ceva la pat, să mâncam, să strângem, să curățăm cât de cât din dezastrul făcut de dimineață. A, și să ud câteva flori căci urmează cele mai călduroase și uscate zile de anul asta.

Iuhuuu, primul pas făcut. Suntem la druuum și Victor e entuziasmat! Pare din reviste peisajul de acasă. E o zi superbă de primăvară și în mașină e playlist-ul nostru clasic de roadtrip, cu niște melodii mega vechi și clasice, ascultate de un milion de ori, dar care mă binedispune de fiecare dată. Probabil mă fac să mă simt mai tânără :))

Aș fi spus că e “prea cald” în mod normal, dar de data asta chiar îmi era dor de soare. Cred că nici 40 de grade nu m-ar deranja azi. Păpădiile, pomii înfloriți, munții cu zăpadă, tot ce văd îmi place.

Încerc să mă gândesc la o pauză unde să ia Victor prânzul și eventual să se mai joace. Singurul care îmi vine în minte e Werdenberg. Se ajunge ușor, parcare mare, peisaj fain, băncuțe. Cât pe ce să adoarmă în mașină (poate era mai bine să nu fi oprit…).

Mănâncă și se mega activează de locul ăsta. E cald și îi place. Tind să cred că s-a săturat de ploaie. Încerca să prindă niște păsări, să le mângâie. Sfârșește doar alergând de colo colo și râzând cu poftă. Apoi o țâșnitoare devine atracția de bază. El și încă un băiețel încep să ducă apă în lac și se distrează de numa’. Se adună curând 8 băieței la joacă cu apa și 4 mame încearcă să fie pe fază să nu-si rupă careva gâtul.

Pentru toate momentele astea de bucurie, dar și pentru mine, cu nevoi mari de schimbare de peisaj și încercări, testări, chiar consider că merită efortul. Câteodată sună absurd ce vreau să fac, dar după ce sparg gheața cu un anumit tip de activitate, indiferent cum ies primele încercări, devine din ce în ce mai ușor și mă bucur că am făcut-o.

E trecut de 1 și rupt de somn. Credeam că adoarme instant în mașină, dar se întâmplă asta cu fix 1 minut înainte să ajungem în campingul Camp Au Chur. Am fost de câteva ori aici, mă simt de-a casei. În fine, bagă doar juma de oră de somn. Nu reușesc deloc să îl prelungesc. Respir adânc și mă liniștesc. Știu ce stare va urma.

Organizăm parte din pat, montez căruciorul scos de la naftalină și pornim pe potecă. Oprim curând la râu și ne jucăm acolo mai mult de 2 ore. Căruciorul e mai mult pentru cărat chestii și făcut umbră la plajă, căci Victor e titirez, pus pe alergare și strigat mami, stând lângă mine. După o oră de mers desculț îmi aduce două cioburi sa le arunc. Curioasa memorie au copiii. Foarte selectiva 🙂 Chiar nu i-am mai explicat nimic de cioburi de foarte mult timp.

E soare, e cald, Victor e bucuros. Tare bine e aici, acum.

Se vede că e obosit. Zice că vrea să doarmă, să-l plimb cu căruciorul. Rezistă 5 minute, nu mai are răbdare. Ne întoarcem la camping, vrea să dam o raită pe aici, apoi hai la locul se joacă. Mi-au obosit și ochii urmărindu-i alergătura.

Deja începe să îmi fie clar că înainte de 9 nu o sa adoarmă. Păcat că-mi seamănă la treaba cu somnul…

Mă întreb cum mai merg eu la baie după ce adoarme Victor căci nu am luat cablul bun pentru camera Video. Până la urmă se găsește o soluție, un cablu de rezervă prin mașină.

E aproape 11 și am ieșit lângă mașină, beau o bere fără alcool și mănânc ciocolată cu cafea. Da, nu e momentul potrivit, dar asta am și mâncare n-am reușit să bag de azi dimi. Ceva îmi trebuie la bord dacă vreau în continuare să nu am haine care să mă încapă :)) Cioco intră rapid, berea rămână aproape plină, căci în maxim 15min sunt chemată la readormire.

 

Duminică

Destul de multe treziri peste noapte. Mi se cam face răcoare, mai ales spre dimineață și tot îl învelesc pe Victor, care se tot foiește. Mai aveam un sac de dormit de rezervă, dar nu l-am folosit. Câteodată lenea e cucoană mare. Așa era vorba, nu?

După o gustare în mașină ieșim prin camping cu bicicleta. Spre surprinderea mea, chiar are chef de mers cu ea. Mă bucur să-l văd entuziasmat.

În rest, încercând să fac diverse de dimineață, când oricum e perioada din zi când mă simt cel mai obosită, devine o mică luptă să-mi păstrez în permanență calmul. Mers la baie, spălat pe dinți, pregătit un minim să putem pleca la plimbare, schimbat haine și eventual băut o cafea. Toate par dificile azi, când nu prea există secunde de răgaz.

Pe la 10 și ceva ajungem și la terasa campingului și după 11 reușim să pornim pe poteca de pe malul Rinului. Bună treabă că am luat căruciorul și o chingă cu care se tot joacă cu picioarele. Îl acceptă când mai obosește și pare să stea comod.

După câteva pauze și alergătură adoarme în căruț. Pentru mine e moment de pauză. Nu e nevoie să îl car în marsupiu, iar afară e cald și bine.

După o oră de somn în timp ce ne-am plimbat, ajungem într-un mic orășel, Felsberg, unde fac o pauză pe bancă. Se trezește imediat cum încetez să mă mișc. Rămânem la joacă cu apa din fântâna de lângă și-o gustare. Suntem amândoi mai relaxați acum.

Mergem curând la un loc de joacă amenajat, țintit de la început și petrecem acolo mult timp.

O să fie interesantă întoarcerea căci sunt destul de mulți kilometri, dar cumva o să ne descurcăm. Cu pauze, cu joacă, alergare și cărucior, înaintăm binișor.

Am vrut să aleg alt drum de întoarcere, pe partea cealaltă a râului, dar am ratat podul, așa că rămânem pe poteca de la dus.

Deja s-au adunat peste 10 km. Am cam obosit. Victor a stat mai mult decât mă așteptam în căruț, citind, vorbind, analizând împrejurimile.

Am ajuns în sfârșit înapoi la plaja de lângă camping. Mai facem și aici o oprire la joacă cu pietre, apă și ceva interacțiune cu alți copii. Preferă să meargă desculț și ocolește cu succes cioburile. Oricum toate pe care mi le-a adus nu mai erau așa tăioase.

Stăm cam o oră, nu mai mult, căci se apropie ora cinei și vreau să fierb niște paste. Victor colaborează și chiar iese și un mini gătit la primus împreună. Victorie! Aveam în plan și niște clătite de dimi, dar n-am reușit.

Cu burțile pline și cu energie rămasă, mai intră o plimbare cu bicicleta, alergat pe la locul de joacă amenajat și apoi joacă pe lângă mașină. Masa a fost transformată în căsuța lui Victor. O închide/deschide, îmi tot explică chestii. Important e că se râde.

Ups, dar încărcător de priză cum de am reușit să nu iau de acasă. Bateria externa e pe ducă, la mobil la fel, iar cu mașina nu pot merge cu patul făcut. Trec pe listă să nu uit și data viitoare.

Adoarme înainte de 10 seara. Decid să nu mai ies din mașină la clasica relaxare. Poate adorm și eu curând că-s mult prea praf. S-au strâns și vreo 15 km azi de împins căruț și învârtit în jurul lui Victor, pe lângă tot nesomnul acumulat. Adorm mulțumită.

Plimbarea de duminică – rută Strava

 

Luni dimineață simt deja că începem să ne intrăm în mână. Sunt mai relaxată, Victor a înțeles și el parcă mai bine cum stau treburile când suntem doar noi doi. Aș mai fi stat o zi două, dar azi vine “buni” și avem de condus vreo două oră până la aeroport, apoi încă o oră juma până acasă.

E încă destul de frig la primele ore. Îl conving să mai stăm puțin în mașină la o gustare și citit, apoi ieșim la plimbare cu bicicleta, așteptând să se deschidă recepția și terasa. Ne înfofolim bine și mă cam mir că nu e nicio mișcare în camping pe la 7 și ceva, deși sunt mulți copii pe aici… Numa’ Victor e așa matinal mereu?

Strâng cât pot prin mașină și luăm un mic dejun la terasă, cu o cafea și un lapte cald. Ne mai jucăm, apoi pornim spre aeroport cu un popas mai lung în Bad Ragaz, pentru prânz și consumat de energie înainte de presupusul somn în mașină. Mă cam bazam pe terasa de aici pentru mâncare, dar e închisă. Improvizez din resturi.

E un loc de joacă fain – Spielplatz Giessenpark, plus un parc drăguț pentru plimbări. De micul lac de aici se bucură câteva rațe mandarin.

Bucurie mare că a venit buni la el, să se joace și să râdă pe săturate. Oprire la market în drum spre casă și apoi muuultă joacă, până seara târziu.

Mai vreau weekenduri sau poate ceva mai multe zile de vacanța doar cu Victor ❤️ Încă puțin și nu o să mai vrea să audă de plecări cu mami și cu tati, cu “babalâcii”…