Data: 2 aprilie 2017. Destinația: Elveția, cantonul Graubünden, Julierpass - Piz d'Agnel. 
Echipa: Monica, Ștefan, Markus, Xaver, Beat, Karl și mulți alții.

Album foto.

Nu sunt decisă. Să rămân la cabană să citesc sau să mă mai chinui o zi pe schiuri? Ieri a fost o zi dură pentru noi, urcând pe Piz Platta, dar pentru azi e prognoza mai bună și traseul mai ușor. Chiar și așa, fiecare bucățică din corp urlă și încă mai am o mică durere de cap. Ștefan nu poate să renunțe că ar însemna să-l lase singur pe Markus pe traseul de întoarcere. Coborâm la micul dejun, dau pe gât rapid o cafea și la 7 juma plecăm. Mutăm mașina câteva sute de metri mai jos, într-o parcare a pasului și ne punem direct pe schiuri. Azi pornirea e de la peste 2000m și nu mai trebuie să mergem în clăpari.

Am pornit și eu din inerție. De data asta mă lasă rapid ușoara durerea de cap și mă pot bucura din plin de traseu. Când capul e ok parcă altfel suporți durerile de mușchi și oboseala.

Panta e mult mai lină azi și, strângându-ne grup mare de data asta, ritmul e mai scăzut. Ne prinde tare bine că nu e nevoie să forțam.

Menținem valea, traversăm un râu și în curând intrăm mai în inima munților, iar soarele dă năvală peste noi. Chiar dacă simt că-i prea cald câteodată pentru urcare, îi mulțumesc că ne onorează cu prezența. Să-mi ardă fața, să facă ce vrea, dar să rămână acolo, ca un reflector pentru toate minunățiile astea din jur.

După 3 ore de urcare lejeră facem un scurt popas și dăm jos pieile că urmează o parte de coborâre.

Coborâm într-o căldare prin zăpadă pufoasă și fiecare își lasă propriile urme. Îmi place atât de mult! Pff, ce ratam dacă luam decizia să rămân la cabană…

Alunecare asta faină nu durează prea mult, din păcate. Trebuie să punem iar pieile pe schiuri și să-i dăm în sus, spre vârf. Azi nu mai am de comentat la urcare, chiar dacă-i tot corpul obosit. Vremea, peisajul și ritmul lejer fac ca tura să pară ușoară. Aaa… și lipsa durerii de cap cred că e de bază.

Când ne apropiem de vârf ne dăm seama că va trebui să renunțăm la schiuri pentru ultima bucată de traseu că nu-i suficientă zăpadă. Dar nu mai e mult de urcat în clăpari. Avem o plimbărică lejeră de vreo 20 de minute.

Gata, am ajuns pe Piz d’Agnel (“daniel” – cum l-am reținut). Priveliștea e genială. E senin și oriunde te uiti vezi numa’ munți plini de zăpadă. Se vede și traseul pe care l-am făcut ieri, dar părerile legate de localizarea exactă sunt împărțite. Rămânem pe vârf, la admirat și la ronțăit câte ceva cam jumătate de oră. Nu ne mai săturăm de privit în zare.

*în stânga e căldarea prin care am venit

*Piz Platta – zoom către traseul de ieri (nu sunt convinsă)

Printre altele se mai încearcă recunoașterea diferitelor vârfuri. Elvețienii cu care suntem în grup cunosc cât de cât zona. Ștefan a rămas cu ei la povești, eu m-am retras ceva mai jos de vârf.

Piz D’Agnel 3204m

Vai ce zi! Nu-mi vine să cred că eram la un pas să nu mai urc și azi pe munte.

*happy boots

Ok, e cazul să o luăm înapoi spre mașină. Cea mai mare parte din grupul de azi se îndreaptă către o altă cabană și mâine au încă o zi de schi. Noi, împreună cu Markus și încă o tipă ne întoarcem acasă.

Prima parte a coborârii a fost iar pe zăpadă super faină așa că o schiem puțin mai mult decât ar fi trebuit pentru ruta noastră. Acu’ nu-i bai că mai avem vreo 200m de urcat în plus.

Iuhuuu, la vale!

Sperăm să nu fie nevoie să folosim echipamentul în dotare pe următoarea vale, pe unde zăpada sigur s-a fleoșcăit după atâtea ore de soare puternic. Până atunci ne bucurăm de partea frumoasă.

Ne oprim lângă o mini-peșteră, o spărtură în ghețar și mai toți se duc pe acolo la pozat. Mie nu-mi vine să mă bag acolo. Pregătesc schiurile pentru urcarea până în Fuorcla D’Agnel, de unde începe coborârea finală și unde ne despărțim de ceilalți.

*inima de gheață

S-a făcut mai frig acum, dar zăpada a apucat să se înmoaie. Ici-colo sunt avalanșe scurse. Coborâm pe alocuri cu mici emoții, păstrând distanță între noi și căutând linia mai ok. Hai că-i faină și bucata asta până la urmă – o coborâre mai lungă pe răcoare.

*începutul coborârii pe Val D’Agnel

A fost un weekend pe cinste. O zi mai grea pe Piz Platta, socializare cu elvețienii a căror limbă nu știu când vom reuși să o înțelegem… și alta mai de relaxare. Ambele frumoase.

În drum spre casă ne mai oprim la o cafea și-o prăjitură la o terasă din drum, la soare. Ne e tare bine.

Cabana din Julierpass unde am dormit:  La Veduta – am ales să stăm într-o cameră cu mai multe paturi (la comun); totul curat, paturi confortabile, mâncare bună și un super duș, prețuri …de Elveția.

Traseu: Julierpass – parcare publica ceva mai jos de cabana ‘La Veduta’ – ruta 42a pe Val D’Agnel (cu variațiuni față de ruta desenată pe hartă)  – urcare până în Fuorcla D’Agnel (2986m), coborâre scurtă + traversare spre Vadret d’Agnet – urcare pe schiuri până la Fuorcla da Flix (3064m), urcare la picior până pe vârf Piz d’Agnel (se poate și pe schiuri dacă-i suficientă zăpadă)