Schi Austria - Gastein, ian 2015 - Călători prin munți

Perioada: 24.01 – 01.02.2015.
Destinația: Austria, Bad Hofgastein.
Echipa: Monica, Stefan, Bejan, Mihai, Sybille, Andrei, Cris si cele mai tari gazde – Birgit, Matthias, Moritz si Isaac. Varianta extinsa: cu mama, Galea (bunica) si Alex.

A venit timpul si pentru vacanța clasică la schi în Austria, în acelasi loc în care parcă merg de când mă stiu. Până si copiii gazdelor care-mi ajungeau până la brâu în primul an, acum m-au depăsit în înălțime. Nu că ar fi greu la cât de înaltă sunt…

Partea cea mai tare este că pentru prima dată am reusit să o aduc si pe mama, care visează de mulți ani să mai schieze, dar n-a mai reusit să faca asta cam de 15 ani. Ultima data când am mers împreună țipa la mine pe pârtia Carp din Sinaia “vrei să mă omoooori!”. Tot asa nu mai fusese de ceva vreme si devenise mai fricoasă între timp. Dar pe atunci a coborât fără probleme, doar cu ceva urlete ce-mi erau adresate.

Să revin la Austria. Din păcate Galea nu a s-a pus pe schiuri de frică să nu pățească ceva iremediabil la spate. Au cam chinuit-o durerile în vacanță. Dar închidea ochii si-si imagina că alunecă pe pârtie si ne-am bucurat nespus de mult amândouă pentru mama. Destinația mi se pare potrivită si pentru cei care nu practică sporturi de iarnă, căci stațiunile sunt drăgute, ai Salzburgul destul de aproape pentru o vizită si două SPA-uri mari si faine, unde să te relaxezi si să te tot relaxezi. Iesi ca nou de acolo.

Ai mei stau la o pensiune din centru ca să le fie mai usor cu plimbarea. În prima zi am iesit la o plimbare să le arăt împrejurimile si am decis ca mama să vină să încerce într-o zi mai întâi pârtia pentru începători si apoi, în ziua cu vremea cea mai bună să mergem împreună în Sportgastein.

*3 generații hăhăite; “care-i ce mai înaltă?”, desi suntem cam de aceeasi înălțime toate.

Anul acesta a fost zăpadă din plin si am prins chiar vreo 2 zile cu soare. În rest, a tot nins, a viscolit, bătut vântul. Am încercat să schiez mai mult pe zăpadă mare să mă mai obisnuiesc pentru atunci când vom avea echipament pentru schi de tură. Bine…si pentru că-mi place, desi nu mă prea pricep.

O altă luptă a fost să scap de modul meu foarte dubios de a schia, cu picioarele mult prea apropiate. E mau mult dans ce fac eu pe pârtie. Pe noile tipuri de schiuri nu e ok asa, dar tare greu e să mă dezvăț. Ne tot filmăm unul pe altul ca să ne mai putem autocorecta cât de cât. Si cu toate că mie mi se pare că schimb total stilul, în fimuleț arată identic. Cuuuuum? Am întrebat si de un instructor de schi, dar costa mult prea mult să stea cineva de fundul meu o zi întreagă. Mai încercăm. Până atunci mă mai chinui singură să scap de “old style”.

*echipa veselă

În fiecare zi rămânem printre ultimii pe pârtie si față de alți ani am ajuns chiar devreme zilnic. Nu ne sperie vremea rea. Profităm la maxim de zăpadă. Ne-am luat si 3 intrări la spa de la început ca să fim siguri că ne relaxăm suficient.

Hai si pe câte un mic off-piste cu gazdele noastre. Cobor cu ceva încordare pe unele porțiuni.

*privelistaea de seară de pe balcon

Dimineața când e încă liber si mai e si vreme bună si super-zăpadă… ce altceva poți să mai vrei?

Pe la prânz ajunge si mama. E încă vreme bună si îi dau echipamentul meu să vadă cum se simte pe schiuri, pe pârtia micuță pentru începători. Eu încerc s-o atenționez s-i ia usor, în plug si mă trezesc că n-are treabă, face cristiane si termină coborârea în 2 secunde si 3 miscări. Îi place mult si se tot reasează la coadă. Încă o urcare, încă una :). Noi stăm si ne uităm la ea, zămbind cu gura până la urechi.

*mami

*Alex si Galea (bunica), urmărind-o pe mama

Următoarea zi alegem Dorfgastein, că e vreme rea si acolo sunt sanse mai mari să mearga instalațiile pe cablu.

*una dintre cabanele preferate din Dorfgastein, chiar în vârf, la gondolă.

*Kaiserschmarrn. Prea bun.

Si iar suntem singuri pe pârtie. Cum de pleacă lumea asa devreme acasă? Nu mă deranjează, doar mă miră.

Grea zi. Ce bine e! Cum arată un om muncit, la final de zi:

Prindem si ziua lui Andrei în Austria asa că nu ne permitem să refuzăm invitația la o “băută” la un ApreSki Bar. Degeaba visez eu la un somn lung si bun că trebuie să ne descurcăm cu Jagermeister, bere, fetițe, aglomerație maximă si voie bună. La mulți aaaani!