Perioada: 28-29 iunie 2014.
Destinația dorită: Thüringisch-Fränkisches Mittelgebirge.
Destinația finală: în jurul Berlinului.

 

Highlights:
1. plecare cu “cățel si purcel” către munți
2. stricat masina
3. service, soluție – peticire
4. plecat iar către munți
5. iar probleme cu masina pe drum
6. rămas la plimbare cu bicicletele printr-o pădure
7. primul Geocache si întoarcere la Berlin
8. duminică descoperim marele urcus din Grunewald “the one and only hill in Berlin”.

Planurile mari pentru un weekend ploios prin munți noi ne-au fost spulberate de un beculeț galben, mic si drăguț de pe bordul masinii. Si chiar nu l-am fi băgat în seamă așa tare dacă masina nu se oprea fără voia noastră.

Norocul inițial a fost că a cedat când încă eram în Berlin, chiar la iesirea vestică din oras. Cum n-avem de ales, asteptăm să se deschidă service-ul auto de lângă. Târziu abia observăm că sâmbăta e deschis doar magazinul, dar primim totuși îndrumări.

Pe la 11 ajungem si la service-ul VW si suntem surprinsi de soluția adoptată de un neamț si anume “peticeală”. A ascultat puțin motorul, a verificat puțin si a decis să pună niste bandă izolir, asa, provizoriu. Deci putem pleca, o să fie ok masina, dar să ne întoarcem curând pentru verificare si reparații. Factură nu ne-a dat, dar a acceptat câțiva euroi de-o bere.

Chiar dacă e târziu decidem să continuăm drumul către munți. Dar nu durează foarte mult si după o depăsire începe iar să facă figuri si becul nu se mai stinge. Reusim să iesim de pe autostradă si sperăm să ne țină până la întoarcerea în Berlin, că de continuat în condițiile astea nu are sens.

Ajungem într-un orăsel (Brück) si hălăduim cu bicicletele printre câmpuri de flori si prin pădure (Belziger Landschaftswiesen). Cum aflasem de curând de o aplicație simpatică de căutat mici comori am decis s-o încercăm. Prima n-a fost cu noroc. Ne-am învârtit mai mult de-o oră si tot n-am găsit locul cu pricina. Primul indiciu l-am gasit destul de rapid, dar pentru al doilea aveam doar coordonatele si fiecare aplicație de gps ne ducea în alt loc. Am intrat până si în curțile oamenilor si tot n-am găsit. Ne-am dat bătuți într-un final si am pornit la plimbare.

N-avem prea mare chef de tras de noi, asa că o pauză de masă e numa’ bună.

Pădure de pini si floricele frumoase! Ce să-mi mai doresc altceva? E bine 🙂

Spre final, am zis să mai dăm o sansă geocache-ului si am avut noroc de data asta. Am găsit cutiuța cu o listă în care ne-am trecut si noi numele si data. Distractivă căutarea.

Cam în asta s-a transformat ceea ce ar fi trebuit să fie o zi pe munte. Dar în condițiile date n-a iesit chiar asa rău. Sâmbătă ne-am relaxat, iar duminică am ales o tură de alergare prin Grünewald, unde Stefan a descoperit marea urcare. Să te tot antrenezi aici. Deja se fac planuri pentru acumulat mii si mii de metri pe acest minunat deal :)) cu panta de peste 10%. Asa ceva nu prea mai găsesti în apropierea Berlinului.

În glumă sau nu, Stefan a fost abordat de două doamne care urcau si ele dealul cu rucsaci în spinare si l-au întrebat daca se antrenează pentru Himalaya. Ar fi o treabă să te antrenezi aici pentru asa ceva. Dacă îti propui să urci dealul cam de 100 ori pe zi chiar ai putea avea sanse de reusită.

Gata si cu weekendul ăsta.

Scurta plimbare cu bicicleta

Alergarea de duminică

Stefan cu dealul lui iubit, urcat de 10 ori:
http://www.strava.com/activities/159556506/embed/91871c9af09a460a491f1e6ac7db342b02976d8d

Monica, la o alergare mai lejera: