Sâmbătă, 15 feb 2014: Monica si Stefan.

Prin toamnă tot visam la weekenduri multe petrecute iarna asta pe munte sau pe schiuri de tură în jurul Berlinului, când timpul nu ne-ar fi permis să ne deplasăm mai mult. Dar iarna ne-a cam tras țeapă. N-a vrut deloc să ne dea zăpadă. Bine măcar că a nins la greu cât am fost la schi în Austria.

Să revin la acest sfârsit de săptămână. Nu stăm prea bine cu timpul si nici nu avem intenția să cheltuim prea mult asa că alegem să ne mai antrenăm pentru maraton.

Chiar e mijlocul lui februarie? Iesim din casă cu destul de puțin chef si în fața blocului ne întampină brândusele. Măcar ele sunt fericite că iarna asta nu prea-i iarnă.

Cum suntem încă la început cu antrenamentele nu ne avântăm la mulți km, dar vrem totusi să alergăm pe moale si în aer curat.

Am căutat o pădure pe google maps în apropiere de Berlin, unde nu mai fusesem. Vremea nu e tocmai perfectă, dar merge. Probabil vom fi singurii nebuni prin pădurea aia. Sper să fie si poteci. Asta gândeam când am plecat de acasă, uitând probabil că suntem în Germania, unde fiecare bucățică de natură este o adevarată atracție si îngrijită ca atare.

Găsim si un loc de parcare si mergem inițial la o plimbare de recunoastere. Sunt trasee marcate si destul de multă lume pentru ora asta târzie. Unii aleargă, alții se plimbă. Nu e nimic deosebit, e doar o pădure cu niste lacuri micuțe, dar e bine.

Hai gata cu plimbarea. Ne echipăm de alergat si ne pierdem prin pădure. Iesim de câteva ori de pe potecă si, ba ne cam încurcăm prin zone usor mlăstinoase, ba ne avântăm în zone neumblate, alergând cu atenție să nu mă plesnească crengile peste față. Am încercat să fac câteva poze cu mobilul, dar mi-au iesit prea miscate, asa că le-am aplicat efecte cât să fie total miscate :)).

*când vrei să te ia amețeala…

După câtiva km începe să fie din ce în ce mai plăcut. Iarbă verde, proaspătă pe alocuri. Nici urmă de iarnă. Acum am intrat într-o pădure de pini si mesteceni. Peisajul e mai interesant si se simte puternic miros de pădure. Nimeni în jur, ne-am îndepărtat destul de mult de parcare.

N-am vrut să exagerăm. În final s-au strâns 10 km de alergare fără pauză. Nu-i rău deloc pentru noi.

Duminca, 16 feb 2014: Monica si Stefan, Sibylle si Simona

Duminică am reusit sa mai corupem doi prieteni la o iesire în pădure. Cum sâmbătă seara am avut o întâlnire cu fostii colegi de la cursul de germană, care s-a prelungit până pe la 4 dimineața, n-am fost fosrte matinali. Pe la 11 le-am cules pe fete si am ales până la urmă să mergem tot asa, mai aproape de Berlin. Înitial găsisem o pădure pe la vreo 50 km depărtare, lângă un sat care părea drăgut în poze.

Inițial am ponit cu Simona si Sibylle la o plimbare în jurul lacului, tot asa, de recunoastere. De data asta am dat se mult mai multă lume. Chiar mă bucur să vad că sunt mulți pe aici care ies duminica în natură, dar prefer să mă plimb prin locuri mai pustii, asa că le-am lăsat pe fete sa dea singure înconjurul lacului si noi ne-am avântat în pâdure, evitând potecile. Am avut parte si de doua etape de grindină cu soare, dar scurte.

Asa mai da! Singurei pe potecuță, soare, verde, liniste si aer curat, mai ales acum, după ploaie.

Uite si-un copăcel simpatic:

După o plimbare 2-3 ore ne-am întors la masină si am zis să mai dăm o mică tură de alergare în cealată parte a lacului. Mai o zonă asfaltată, mai  prin conclauri sau poteci nisipoase perfecte pentru căluți, mai un cerb în zare si uite asa am mai alergat si azi 6 km. Cam asta a fost partea de iesit din weekend. Sper ca la sfârsitul sâptămânii viitoare să alergăm un semimaraton.

Locurile prin care am alergat – pe Strava:

sâmbătă:

duminică:

E frumos iarna în Berlin, nu?