Perioada: 03-04.08.2013.
Unde: Germania, Berchtesgaden Alpen – Königssee, începutul traseului către vârful  Grosser Watzmann (2713m) – al doilea vârf al Germaniei ca înălțime si primul localizat în întregime în Germania.
Echipa: Monica, Stefan, Mihai, Raluca, Ilinca (3 luni).

După o lună petrecută în România a venit si ziua plecării în Germania. Stabilesc cu Stefan să ne întâlnim în Munchen si să petrecem weekendul cu Mihai, Raluca si Ilinca pe care abia astept să o cunosc. Joi seara reusesc să mă pun în miscare după câteva ore de aranjat tonele de bagaje în masină si după prea puțin somn. În Munchen ajung vineri spre sâmbătă noapte. Fetele dorm deja, iar băieții stau pe terasa la un vinuț si pălăvrăgesc. Uit de toată oboseala acumulată de la un drum lung cu masina, mă alatur lor si povestim până spre dimineață. Cu chiu cu vai ne trezim destul de devreme si Raluca găseste o destinatie de weekend: pe langa Königssee. Super! Nu conteaza asa mult unde mergem. Important e sa iesim  undeva în natură, să ne limpezim mințile puțin.

Drumul cu masina până la destinație a fost cea mai dificilă parte în această mini excursie. Ca de obicei, autostrăzile din sudul Germaniei sunt pline până la refuz, asa că ne-a luat câteva ore bune să ajungem si apoi încă ceva să găsim un loc de dormit. Cum Ilinca e încă prea  micută (3 luni), nu ne-am mai luat corturile cu noi. Cert este că nu ne asteptam să fie chiar totul plin în zonă. Am uitat pe moment că nemții îsi planifica vacantele din timp, iar destinația e foarte frumoasă, chiar dacă este poate prea amenajata pentru gusturile mele. Într-un final am reusit să găsim un apartament, la periferie, care ne-a plăcut mult. Poziționarea, mirosul de țară, privelistea si linistea de acolo ne-au ademenit 🙂  Cât despre apartament în sine nu stiu ce sa zic, nu sunt cel mai bun critic… spatios, curat, cu mai multe dotari decat as fi putut avea nevoie (probabil ar exista sufiente persoane care sa-i comenteze mobila veche sau cine stie ce minusuri).

Cam asta era privelistea de pe mica terasă a apartamentului:

Luăm apartamentul în primire si încercăm să profităm de cele câteva ore rămase din zi, iesind la o plimbare. După un mic prânz în stațiune ne îndreptăm către lac si renunțăm la încălțări. E asa plăcut mersul desculț 🙂

Königssee

Hmm…se pare că e lume în apă. Nu durează mult si băieții îsi propun să ajungă înotând pe celălalt mal. Eu am intrat doar până la genunchi. Apa avea o temperatură acceptabilă, dar totusi, e un lac de munte…pentru mine e prea rece să intru cu totul. Oricum înotul nu este punctul meu forte. Poate ar trebui să iau niste lecții. Distracție mare pe Stefan si Mihai în lac, alături de rațe :). Se pare că nu le-a fost prea usor, iar Mihai, uimit de cât de tare a obosit după o tură mică de înot, a decis că e cazul să se pună pe slăbit si să se reapuce de sport. Asa că profitând de decizia lui l-am chinuit cu un alergat în ziua următoare 🙂

*bălăceală printre rațe

 Ne-am mai învârtit puțin si gata, asta a fost ziua. Pentru mine s-a terminat brusc. Am ajuns la apartament, m-am întins “puțin” pe canapea îmbrăcată si până aici mi-a fost. Am adormit bustean până a doua zi. Ce să mai stau la povesti? Cred că putea sa vină războiul si tot nu mă mai puteai clinti. Mă întreb dacă m-am întors măcar pe cealalată parte în timpul nopții. Drumul de la Bucuresti la Munchen cu masina si încă o noapte aproape nedormită si-au spus cuvantul într-un final. Nici dimineață n-a fost chip să mă trezească asa că au plecat fără mine la o plimbare prin păduricea de lângă pensiune.

M-am trezit când a trebuit să eliberăm camera si am pornit către Watzmann. Era clar că nu mai avem sanse să ajungem pe vârf, dar măcar puțin să hălăduim pe munte.  Raluca s-a sacrificat si a rămas cu Ilinca în stațiune, iar noi am pornit pe traseu, după o cană mare de cafea lângă lac. Până si aici am fost serviți de un român cu care am mai stat puțin la povesti despre cum e traiul în germania, în statiune, cum a ajuns aici…ce-a lăsat acasă. Chestii d’astea 🙂

Am pornit voiosi, pe o căldură de zile mari. Izvorul din drum, după prima oră de mers prin soare, a fost o adevarată binecuvântare. Dar apoi a venit una si mai mare: fructe de pădure cât cuprinde, preferatele mele.

Si nimeni altcineva (mă referi la alți drumeți) părea că nu se atinge de ele. Era plin, iar eu în culmea fericirii, normal. Ce vârf? Ce alergare? Am stat o oră cred să culegem si să mâncăm afine si frăguțe.

A fost prea greu :)) hai să facem si un popas, dacă tot e cabana în drum. Am lenevit la soare si ne-am răcorit cu un suc pe terasă la Kührointhütte. Până la urmă ne-am miscat fundurile mai departe.

*Kührointhütte, la poalele vârfului Kleine Watzmann (2307 m)

*pe poteca dintre Kührointhütte si Watzmannhaus

Singurii turisti cu care ne-am intersectat pe bucata aceasta de traseu erau tot români. Suntem peste tot. Mai avem puțin si o să concurăm cu chinezii.

După jumătate de oră de urcat, cerul s-a înnegrit instant si am făcut cale întoarsă. Era prea târziu oricum.  Si da, a venit ploaia, dar nu oricum, ci frumos, ca la carte pentru o zi călduroasă de august – cu grindină. Ar fi fost bună o cască :). Am alergat înapoi la cabană, unde ne-am gândit să ne adăpostim puțin, până trece haosul.

Când s-a mai linistit am continuat drumul si am dat tonul la o alergare. Tare bine a fost primită. Cu toate ca eram în bocanci, pe ploaie, m-am simțit minunat. Pare să-mi placă din ce în ce mai mult noua activitate descoperită.

*”yeah man, we rule the world”

Micul traseu făcut duminică l-am evidențiat cu galben pe harta de mai jos: plecare din Schönau am Königssee, din dreptul lacului – potecă largă, lejeră până la Kührointhütte, apoi ne-am îndreptat către Watzmannhaus, dar până să dăm de partea stâncoasă am fost nevoiți să ne întoarcem, coborând pe acelasi traseu.

Undeva în zare, în vârf de munte, se afla celebra “casă de ceai” a lui Hitler – “Eagle’s Nest” sau Kehlsteinhaus în germană (câteva detalii pe wikipedia).

Trăgând linie, a fost o altă zi frumoasă, pe cărări de munte pline de fructe de pădure.

Am revenit în stațiune si le-am recuperat pe fete care ne asteptau linistite după o zi plină de plimbări. Împinsul căruciorului pe potecile cu pietris din jurul lacului n-a fost o activitate chiar usoară pentru Raluca. Dar s-au descurcat. Apropo, Ilinca este de-o cumințenie cruntă si excesiv de drăgută. N-ai cum să nu te îndrăgostesti de ea.

Mihai si Raluca, proaspeții părinți

Spre seară, pe la 7-8, am plecat spre casă. I-am lăsat pe Mihai si Raluca în Munchen, ne-am recuperat bagajele lăsate la ei si am pornit spre Berlin. Încă o noapte chinuitoare de condus, dar suntem cu bateriile încărcate.