Perioada: 14-15 aprilie 2018. Destinația: Dolomiti - Alpe di Siusi/Seiser Alm (pe lângă Bolzano), Parcul Natural Sciliar-Catinaccio, Italia. Echipa: Ștefan, Monica.

Sâmbătă plec cu Ștefan spre Italia. El se întoarce mâine acasă, cu trenul, iar eu voi continua spre Bologna, să o iau pe bunica de la aeroport căci urmează un roadtrip prin Italia.

Ajungem pe la prânz în Dolomiți și găsim un camping la poalele munților – Camping Seiser Alm. Arată foarte bine. Punem cortul, ne dezmorțim puțin și pe la 6 seara suntem gata de alergare.

Ah, ce fain e pe înserat! Potecile sunt libere, pe placul nostru, prin păduri de brazi și pini. Dăm și de câteva petice de zăpadă, de floricele, o căprioară și prindem un apus plăcut. Se văd șiruri de munți încă acoperiți de zăpadă. Prea mult nu putem urca. Terenul devine mai tehnic, cu zăpadă și e destul de târziu.

*Hepatica Nobilis (cel puțin așa scria pe panourile informative din pădure)

*pe marginea potecii: die Schneeheide (Erica carnea),

La întoarcere găsesc un iaz în mijlocul unei păduri de pin, înconjurat de o potecă alergabilă, unde îmi pot face partea de viteza din antrenament. Sunt super entuziasmată de ce-mi iese după aproape două ore de trail – 4km cu pace sub 5, fără să mă simt la capătul puterilor. Iuhuuu! Bine, e și temperatura perfectă la 8 seara. 

Duminică

Pentru azi avem o alergare ușoară pe potecile din Parcul Natural Sciliar-Catinaccio (denumirea în italiană; Schlern-Rosengarten în germană) și, în rest, relaxare. Nu prea multă că trenul lui Ștefan e pe la 4. Lângă noi e Siusi Alp, cea mai mare pășune alpină din Europa cică – 56 km2. 

Azi dăm de și mai multe floricele. În pădure e plin de popâlnicul iepuresc (cred), iar zonele ierboase sunt cu brândușe. Primăvară ca la carte 🙂 În rest, poteci plăcute, ușurele, o rută pentru familii cu copii către ruinele castelului Salego. O legendă spune că exista un tunel de aici către un alt castel, cu comori de aur și argint, păzite de o domnișoară cu păr lung de aur.

După o țopăială faină pe teren moale, vine momentul să-l bombăn pe Ștefan. Prima dată că reușește să mă bage prin bălării, apoi că alege un drum prin sat. Dă-mi nițel asfalt când sunt setată pe trail și imediat comentez :))

Bucuriiiiie! Nici nu știu pe unde să calc să nu strivesc floricelele.

Ne-a plăcut partea asta mai puțin cunoscută din Dolomiți și am reveni mai spre vară-toamnă, când nu mai e zăpadă pe sus să putem încerca trasee mai interesante. E puțin cam departe de casă, dar poate mai oprim tot așa, în drum spre altă destinație.

Harta orientativă cu zona:

Și varianta de iarnă (par multe pârtii de schi):