Data: 13 ianuarie 2018 Destinația: Arosa, Elveția (Plessur Alps). Concurs alergare pe zăpadă SwissSnow Walk and Run, Weisshorn Snow Trail 16.8 km. Echipa: Ștefan și Monica.

Primul concurs de alergare din 2018. Ce-a fost în capul meu să mă înscriu la cursa asta? A, știu, m-a corupt și înscris Ștefan. Dacă preferatele mele sunt coborările, nu strică să mă chinui puțin cu 16km de urcare pe zăpadă. Pfff, și plăcerea unde o să fie? Totuși nu mă stresez prea mult. Zic că-i un antrenament bun și văd o nouă zonă, Arosa. Plus că e prima cursă pe care o încerc în Elveția.

Totul e organizat ca la carte. Până în Arosa mergem cu trenul, ne schimbăm în vestiarul în care miroase puternic a creme antiinflamatoare, lăsăm acolo bagajele și pornim spre start. Suntem înconjurați de munți plini de zăpadă și soarele își face de cap, nederanjat de niciun norișor. Renunț la colțarii de adidași. Parcă-mi îngreunează cam tare mersul și văd că mulți sunt fără. Încercăm o mică încălzire și la 10:35 se dă startul. Mă întreb de ce-au ales “și 35”, nu fix sau și jumătate, dar rămân cu întrebarea. Cursa începe cu o tură de lac, pe plat și-apoi urcă lin. Totul e pe zăpadă, dar e bătătorită bine și nu se aleargă foarte greu.

Cum n-am mai avut parte de un asemenea profil, îmi imaginez că dacă pornesc prea tare o să mă tai spre final. Așa că o iau încetișor de la început. Nu chiar plimbare, dar în niciun caz rupere. Peisajul e de vis și toată cursa e o bucurie. Avem parte chiar și de o scurtă coborâre de aproape 1km, singurul loc unde apuc să măresc puțin viteza.

La punctele de alimentare nu am de ce să mă opresc. Nu simt nevoia de nimic. Vai cât de faină e zona! Deh… priveliște de Elveția 🙂 Schiorii își văd de treabă pe pârtie, iar noi alergăm încetișor pe lângă. Ultima bucată e puțin mai înclinată și cred că erau buni pe aici colțarii, dar n-a durat mult. Pe Ștefan l-am pierdut încă de la început, deși e după o pauză de alergare din cauza genunchiului. Dar merge bine pe urcare.

Mă trezesc dintr-o dată la finish, pe vârful Aroser Weisshorn (2653m). Ce fain a fost și ce fresh mă simt! Mă ia o usoară jenă că n-am tras mai tare, dar la naiba, mi-a plăcut și m-am bucurat de fiecare pas. Mă întâlnesc cu Ștefan care a terminat cu un sfert de oră mai repede, facem o poză și coborâm cu telecabina. Pff… mă ia un frig de zile mari. În alergare era ok, dar sunt totuși sub 0 grade și-s toată transpirată.

Stațiunea de schi Arosa e clar de încercat și pârtiile chiar nu erau aglomerate. Probabil și skipass-ul e cam piperat…

Cred că a fost cea mai relaxantă cursă la care am participat până acum. Mai vreau concursuri de antrenament și parcă nu mă mai sperie așa tare urcările. Ia să mai încerc 🙂