Data: 11 martie 2018. Destinația: prin pădurile de lângă Buchs, Elveția. Echipa: Ștefan, Monica.

O alergare lungă în doi, o clasică de duminică.

Floricele prin grădini, sentiment de primăvară. Pantaloni scurți și chef de alergat. Dacă tot e duminică și nu ne grăbim, putem alege startul puțin mai departe casă. Parcăm mașina în Buchs, un orășel din apropiere, și explorăm potecile din zonă. Pe unele am mai fost, altele-s la prima încercare. 

Pornim cu forțe proaspete în urcare. Fiecare floricică e prilej de bucurie și câteodată de-o poză. 5 secunde de tras sufletul nu strică din când în când. Ba prin zăpadă, ba pe poteci simpatice, ba pe drumuri forestiere. Hai și câte o pantă mai abruptă și-un mic chin prin zăpadă 🙂

Pentru o alergare mai zdravănă pe munte mai avem de așteptat. Momentan e încă sezon de schi pe sus.

*priveliștea clasică spre Valea Rinului

*mereu găsim poteci de genul ăsta; oare le căutăm? :))

Imaginea zilei rămâne mulțimea de ghiocei. Nu-mi aduc aminte să mai fi văzut atâția la un loc. Sunt în extaz și mă oftic că nu se văd în poze. E împânzită pădurea.

Spre final, niște lame simpatice ne alungă oboseala. Sunt haioase rău și așa le-aș lua în brațe…

*sunt oacheșă, știu!

Hai no, c-o mers bine de data asta alergarea în doi. Auzi, dar ceva bun de mâncare avem p’acasă? Că plânge burtica. Ghioceii nu țin de foame.