Data: 29 octombrie 2017. Destinația: Săcele, România. Eveniment: Festival Sport Montan Săcele.

Am rămas toată luna octombrie în România, muncind la apartament în timpul săptămânii și alergând mult pe munte în weekenduri (la MPC, în Ciucaș și la Hercules Maraton). Cam prea mult pentru nivelul meu. Oboseala s-a instalat zdravăn și deja sunt în supraantrenament. Am nevoie urgentă de pauză și mă gândesc cu o ușoară groază că mă mai așteaptă un maraton într-o săptămână. Deci nițică relaxare nu strică. Numa’ bine că prind și ziua bunicii mele dragi. În weekend merg la Sinaia cu trenul și ziua de sâmbătă e dedicată discuțiilor, râsetelor, mâncării și băutului de țuică. Doar e sărbătoare, nu? Dar nu mai rezist în casă și duminică. Îmi vine facebook-ul în ajutor și găsesc pe cineva care merge la Festivalul Montan Săcele să mă culeagă din drum. Nu știu ce o să fac acolo, dar vreau să iau puțin aer și să văd muntele nu doar de la geam. Merg la încurajare pe traseu. Sper să reușesc să mă trezesc cu noaptea-n cap și să mai iasă țuica din sânge până atunci.

Ceilalți doi din mașină o să participe la concurs. Pe unul dintre ei parcă l-am mai cunoscut cândva la o alergare în Tineretului. Ajungem devreme în Săcele și pierd vremea prin zonă cât timp alergătorii își fac încălzirea. Când văd lumea adunată la start parcă aș vrea și eu să fiu printre ei. Ziceam că mi s-a luat totuși de atâtea concursuri, nu?

Câteva poze la start, apoi merg pe traseu, dar în sens invers și-i aștept pe concurenți. Cum am luat aparatul foto la mine, încerc să fac și câteva poze. De câte ori am zis oare că vreau să învăț să fac poze mai ok… rămân cu dorința momentan. Reușesc să-mi pierd și telefonul mobil prin pădure, dar am noroc și-l găsesc destul de repede.

Apar cei de la cursa scurtă. Par bucuroși și mă cam apucă cheful de alergare când îi văd zburdând pe poteci. Sus-jos pe ultimii kilometri din cursă, încurajări și poze. Revin la finish și mai urc o data pe traseu, de data asta cu Bogdan care a terminat concursul printre primii și ne punem iar pe încurajat și pozat din mers. Mergem până la puctul de alimentare. Pfff, de ce m-am îmbrăcat așa gros? Mă gândeam că poate ajung pe vârf, unde-i deja zăpadă și o să mă ia frigul de la stat pe loc. În final au ieșit cam 4 ore de învârtit pe ultimii 2-3 km din concurs.

Urmează ceva socializare pe o ploaie măruntă și apoi premierea. Atmosfera e tare plăcută și mă mai întâlnesc cu lume cu care am alergat în trecut pe la concursuri. Voie bună peste tot în jur. Te simți ca între prieteni chiar și dacă nu-i cunoști pe cei din jurul tău. Plecarea din Săcele se prelungește mai mult decât ne așteptam, căci Bogdan are un premiu de luat. Felicitări pentru rezultat! Festivalul ăsta a adunat mulți alergători buni din România la un loc.

Mi se pare fain organizat. Îmi pare rău că n-am participat și eu, dar e plăcut și la încurajare, mai ales când reușești să smulgi câte un zâmbet de la alergători. Dacă ești prin zonă, merită să dai o fugă în Săcele, în perioada festivalului, chiar dacă nu ești concurent. Eu am ajuns doar în ultima zi, dar festivalul ține 3 zile. Probabil o să ia amploare evenimentul în următorii ani. Sper, cel puțin 🙂

Mai multe detalii se găsesc pe site-ul sportmontan.ro