Data: 30 mai 2017. Ruta ziua 6: Camping Tannay (malul lacului Geneva) - Geneva - Chancy - Vulbens - Fort l'Ecluse - aproape de Seyssel, pe malul râului Les Usses.

Aseară am ajuns la destinație obosiți, aproape de miezul nopții. Cu băut bere, pus cortul, gătit în miez de noapte… a durat mult și bine până ne-am băgat în sacii de dormit. Așa că azi trezirea-i relaxată. Nu ne grăbim deloc cu strânsul catrafuselor. Profit de un duș cu apă caldă și mă postez la soare, pe iarbă. Îmi beau cafeluța în liniște, în compania unei rațe. Ștefan s-a retras la umbră și citește. Suntem într-un camping mic, lângă o terasă, pe malul lacului. Încă nu a început agitația și suntem singurii cu cortul aici.

Lenevim câteva ore bune până ne decidem că e cazul să ne punem în mișcare. Dar nu înainte de încă un duș scurt și o Cola cu cartofi prăjiți pe terasa de lângă. O mică doză de nesănătate care să ne confirme că suntem în vacanță :))

Iar pornim la drum în toiul căldurii, dar măcar suntem cât de cât refăcuți. Azi intrăm în Franța, nu?

Suntem foarte aproape de Geneva și drumul ne poartă mai mult prin zone rezidențiale îngrijite, cu case parcă din ce în ce mai mari și grădini mai atent amenajate. Trecem pe lângă o școală renumită, Collège du Léman, din orășelul Versoix. E un colegiu internațional privat, situat la mai puțin de 10 km de Geneva, cu un campus de 8 hectare  întinse între Munții Jura și Lacul Geneva. Printre cele mai exclusiviste școli, ce să mai… fiță maximă 🙂

Începe să se vadă celebra fântână arteziană din Geneva – Jet d’Eau.

Pe la 3 intrăm în Geneva. Aglomerație, mașini, oameni grăbiți și căldură mare. Nu suntem tentați deloc să rămânem la explorat. Oricum am mai fost pe aici. Intrăm într-un supermarket și apoi o luăm pe malul Ronului, ocolind zona centrală. Lumea profită de vremea bună și de peticele de verdeață din oraș.

Ieșim rapid din oraș și urmărim ruta 1 de bicicletă. Ne răcorim nițel printr-o pădure, apoi continuăm pe drumuri drăguțe și fără trafic, printre case cochete, până ieșim în câmp.

Trecem râul și intrăm pe o pista de bicicletă foarte simpatică spre Russin.

Chiar a fost o bucățică distractivă, pe coborâre, urmărind banda galbenă care delimita pista.

Vine și o urcare care-mi dă de furcă. Dar nu-i nici prima, nici ultima din tura asta.

După o zonă mai pustie, în care am tot avut delușoare de urcat, în plin soare, ne iese în cale o mică terasă care ne face cu ochiul, în Avully. Facem o scurtă pauză de suc și reumplem bidoanele de la cișmeaua de lângă. Până acum n-am avut probleme cu găsit apă potabilă pe drum.

În curând trecem granița. Nu știm clar unde a fost. La un moment dat ne-am trezit în Franța.

În fiecare localitate trecem pe lângă monumente pentru comemorarea soldaților din primul război mondial – “morts pour la Patrie”. A fost pentru Franța cam cel mai dur război de până atunci, pierzând aproximativ 1,5 milioane de luptători. Ca idee, războiul ăsta a curmat viata a 9-10 milioane de soldați și încă vreo 8 milioane au rămas cu dizabilități (dintr-un total de 60mil implicați). Brrrrr.

Intrăm în defileul Ronului, un pasaj natural strategic între Jura și Alpi încă din vremurile romane. Ne oprim la privit și pozat Fort de l’Écluse care se află pe malul opus. Se poate vizita însă nu știu cum am putea ajunge ușor acolo. Au amenajat și un parc de aventură în partea superioară, cu trasee de via ferrata (din ce-am văzut prin poze). 1165 trepte au fost tăiate în stâncă pentru a face legătura între secțiunea inferioară, fortificată în secolele 17-18, și cea superioară. Cică se vede fain și valea Rinului de acolo. Dar p’aia o vedem și noi 🙂

Când avem ocazia să ieșim de pe șoseaua mare profităm de ea fără să stăm pe gânduri, chiar dacă treceau destul de rar mașini pe lângă noi.

Lumina e din ce în ce mai plăcută și facem pauze dese pentru cules frăguțe. Primele pe anul ăsta. Delicioase.

S-a făcut târziu, dar ne simțim bine și ne bucurăm de lumina de apus. Trecem printr-un mic sat, cu case de piatră, decorate cu multe flori și-mi curg balele când văd pomii plini de cireșe din curțile oamenilor. Vreaaaau!

Mai trecem print-un mic pas și în curând apune soarele. Suntem cu ochii în patru după un loc de cort și avem noroc. Găsim o mică potecă spre râu și o zonă întinsă, destul de ascunsă, unde să ne desfășurăm.

Cum sunt destul de multe vatre de foc aici, ne punem și noi pe făcut unul. Pare că suntem destul de departe de zonele locuite și nu cred că deranjăm. Focul e doar pentru atmosferă. Mâncarea o facem la primus, încropind niște paste cu ultimele rămășite din bagaj. Baia în râu e ușor enervantă din cauza sutelor de musculițe atrase de lumina frontalei, dar ne descurcăm.

Toată noaptea avem parte de un minunat concert susținut de mulțimea de broaște din bălțile din jur.