Data: 15 octombrie 2016.
Destinația: Dornbirn, Austria. Staufenlauf VK.
Echipa: Ștefan și Monica.

În sfârșit, m-am întors acasă, după o lungă perioada petrecută în România și destul de multă oboseală acumulată. Parcă aș vrea puțină relaxare, dar înscrierea la Staufenlauf e deja făcută. A venit timpul să incercăm un concurs de tip “kilometru vertical”. Sunt ușor îngrozită de idee acum, cu toate că în primăvară, când a descoperit Ștefan concursul, îmi surâdea.

Tot nu mi-a revenit cheful de competiție, dar până la urmă… cât de grea poate să fie o cursă de mai puțin de 4 km? Ajungem devreme la locul de start, într-un orășel austriac din apropierea casei. Am mai fost pe aici și chiar am mai alergat pe traseul de la concurs. Sau mai bine zis – am mers gâfâind până pe vârf. Deci știu ce chin mă așteaptă. Alergăm foarte puțin înainte, de încălzire și apoi ne așteptăm rândul la start. Mai toți sunt localnici, iar prezentatorul are chef să vorbească cu fiecare persoana care ia startul. E clar că n-o să pricep nimic din ce-o să mă întrebe și-o să zâmbesc tâmp. Da, fix așa s-a întâmplat.

Am pornit în sprint. În 20 de secunde îmi sare inima din piept și începe un urcuș destul de abrupt pe care încerc încă să alerg. În 3 minute sunt gata, o dau mai mult în mers forțat. Apoi vine o porțiune de urcare mai lină, unde reiau alergarea. Nu durează mult și mă depășește Ștefan, care a plecat imediat după mine. Prima bucată e pe drum forestier, însă a doua o tai direct prin pădure, pe o potecă abruptă și plină de rădăcini. E chiar fain pe aici, dar ușor nu mi-e deloc. Forțez cât pot, gâfâi, blochez mușchii și transpir la greu, chiar dacă-i destul de răcoare. Pulsul mi-a sărit încă din primul minut de 170 bpm și până la final mi-a ieșit o medie de 180 bpm. Poate mergea să trag puțin mai tare, dar leșinam probabil pe vârf.

Mi-a luat puțin peste o oră (01:04:42) să termin cursa de aproximativ 3,8 km și 1000m diferență de nivel. Atmosfera de la final a fost tare faină. M-au încurajat mulți pe ultima sută și au reușit să mă facă să storc ultimele picături de energie pentru o alergare în reluare. O doamna drăgută mă felicită la final, în mod special. Că m-a văzut cât de tare am luat startul. Haha, da, am pornit ca din tun, dar s-a dus repede gazul.

M-aș mai antrena pe urcări și am mai încerca niște VK-uri. Mi-a plăcut până la urmă. Scurt și intens.

Ștefan a terminat în mai puțin de o oră (00:57:36) și m-a așteptat pe vârf. Întâmplarea face să mai descoperim un român care a participat și să ne “răcorim” cu o țuică la final de cursă. Cu voie bună coborâm cu grupul românului stabilit în Germania, pe o potecă mai ocolită. Râmânem la masă și la premiere. Atmosfera e plăcută. Concursul nu a fost cu taxa de înscriere, însă fiecare dona cât voia pentru cauze sociale.

Și hai cu țuica!

Poate mergem și în 2017. Să văd dacă o să-mi iasă urcarea în mai puțin de o oră.

Site concurs: www.staufenlauf.at

Rezultatele aici și pozele aici.