Data: 09 ianuarie 2015.
Destinația: pădurea Băneasa (București).
Echipa: Monica, Ștefan, Viorela.

După căteva zile și două nopți extrem de chinuite de dureri de cap și coloană decid că e timpul să mă pun în mișcare. Știu din experiență că de asta are nevoie corpul pentru refacere după înțepeneala din fața calculatorului. Parcă tot mai greu îmi este să mă motivez în ultima vreme și mă bazez de data asta pe stabilirea unei întâlniri cu Viorela. Acum na, daca am zis că ieșim la alergat, nu mai pot face cale-n-toarsă. Sâmbătă dimineață, pe la 9 și jumătate suntem în parcarea de lângă pădure. Vremea de afară nu e deloc atragătoare și pornim destul de chinuiți. Nu mai poți zice pas după ce te-ai chinuit cu trezitul și ți-a luat o oră să ajungi aici. Și nici să depui așa efort pentru 2-3 km nu merge. Așa că alergăm un semi, nu? Hai că și așa avem de făcut challenge-ul pe Strava :)). Să începem anul cu încredere.

Terenul face alergarea mult mai obositoare. În prima oră zăpada e înghețată si toate urmele anterioare de pe potecă ne cam dau de furcă. Așa că alegem să ne afundăm puțin în zăpada de lângă, neatinsă, pentru mai multă aderență. Dar asta înseamnă și ceva mai mult chin pentru muschii și așa destul de neantrenați. Durerea de cap îmi trece definitiv  după primi kilometri. Nu avem un traseu stabilit și reușim să ne abatem de câteva ori de la poteci, să ne strecurăm printre crengi sau câteodată printre mormane de gunoaie, acoperite parțial de zăpadă. Câinii nu ne-au dat de furcă.

Ca de obicei în a doua jumătate a alergării mă simt cel mai bine. Și unde mai pui că ne tot intersectăm cu caprioarele :). Cred că s-a întâmplat de 4-5 ori. Noroc cu Ștefan care le-a observat inițial. Lume nu prea e, dar nu-i de mirare pe vremea asta. Doar spre final, în apropierea mașinii, mai trec câțiva oameni la plimbare cu copiii sau cu câinii și doi care s-au încumetat să iasă cu MTB-urile.

Hai c-am spart gheața pentru alergările mai lungi :).