Data: 19 aprilie 2015.
Echipa: Stefan, Monica, Andrei, Bejan, Andreea.
Destinația: Parcul Național Cozia (RO).
Link album foto.

“Ziua de miere“. După o sâmbătă plină, cu multă lume, o tonă de flori, voie bună și culcat spre dimineață, urma să ne întâlnim cu Radu si Mike pentru o tură în Cozia. Însă n-a fost chip să ne trezim după două ore de somn asa că am pornit separat, pe la 8 dimineața, buimaci încă.

Pentru micul dejun am “descoperit plăcerea de a mânca” în parcare, în drum spre Cozia, cu mici și cârnați de la Dedulești. Începem să ne mai revenim puțin cu somnul și iar mă bucur că ne-am pus în mișcare.

Mike e deja aproape de cabana Cozia si ne trimite detalii despre traseu. Parcăm la Mănăstirea Turnu si îi asteptăm pe Bejan si Andreea să apară. Au plecat din Baia Mare si au ajuns aproape în acelasi timp cu noi. Pornisem de la ideea de alergare, dar dacă echipa s-a mărit am pornit în plimbare spre Cabana Cozia, urmând banda rosie.

Ce dor mi-era de soare, de verdele de primăvară si de flori. Cu cât urcăm cu atât poteca si privelistea devin din ce în ce mai interesante. Si nu mă asteptam la atât de multă diversite într-un mic traseu din Cozia. A fost o zi mult peste asteptări. În prima parte ne întâmpină pădurea de fag cu frunzele proaspete și de un verde țipător, smocuri sănătoase de iarbă și floricele galbene și mov. Aici primăvara e deja instalată bine si pare să se pregătească de vară.

Începe si un urcuș mai înclinat, iar Andreea îsi cam dă seama că nu si-a luat numărul bun la bocanci. O cam strâng și presimte ceva suferință în curând.  Andrei cu Bejan continuă drumul înainte, luând-o pe un traseu nemarcat, iar noi facem stânga, cum ne transmisese Mike.  Poteca se îngustează si ajungem în primul punct de belvedere. Se văd pădurile nesfârsite în care îmi vine să mă arunc si o părticică din Olt. Dacă ne-am reîncarna în animele, as vrea să fiu pasăre si să am vederea bună. Dacă tot e asa frumos aici, mai zăbovim puțin la soare, întinși pe stâncă. Cu greu ne urnim si urmăm tot banda rosie până la un izvor unde ne răcorim și reumplem sticlele cu apă. Întâlnim si singurii drumeți, un grup mic de domni si doamne, cu rucsaci mari si echipament care mă duce cu gândul la copilărie, rumeni la față,  îmbujorați si zâmbăreți.

*ce potecă frumoasă si alergabilă!

Cu cât urcăm începe să mai dispară din verdele crud, dăm de brânduse, viorele si soare puternic. Oltul serpuit se vede tare frumos în zare. Ne trântim iar pe covorul de frunze, printre floricele si nu ne mai vine să plecăm de aici. E liniste si miroase așa bine! Doar foamea cred că mai trage de noi să ne urnim mai departe spre cabană.

Ne apropiem de cabană și încep să apară petece de zăpadă. Aici primăvara abia ce-si face apariția. Brandusele se înmulțesc iar brazii au rămas cu zăpadă doar pe-o parte. Arată foarte tare. Îi propun lui Stefan să o ia înainte, poate îi mai prinde pe ceilalți să-i salute si rămân eu cu Andreea, urcând încetisor si alegându-mi braduți. Dar când simt că-mi place mai mult unul parcă încep să mă simt aiurea față de ceilalți si concluzionez că-mi plac toți la fel de mult :)).

Ajungem si noi, fetele, la cabană si dau o fugă poate-i mai prind pe Mike si Radu să-i salut, căci tocmai au plecat. Nu prea e lume. Ne luăm o ciorbiță si niste ouă (altceva nu aveau) și o întrebăm pe cabanieră care ar fi cel mai scurt drum până la masina. Triunghi rosu. No, păi pe acolo o să coborâm, desi pare cam drept în jos traseul.

Prima parte a coborârii este pe același traseu pe care am urcat, printre brăduții cu zăpadă. Trecem pe la un refugiu nou si îngrijit, apoi continuăm pe muchie si căutăm de câteva ori poteca pe parcurs. Nu pare prea umblată si da, e destul de abrupta în multe locuri așa că, în cazul de față, traseul cel mai scurt nu pare a fi și cel mai rapid. Andreea se chinuie si mai tare pe coborâre, dar rezistă până la final.

Apusul îl prindem pe traseu, iar la masina ajungem pe semiîntuneric, îngroziți puțin de ce va urma (condus până în Bucuresti, stat cu ai mei, făcut bagaje, apoi direct la aeroport si apoi o zi întreagă de birou), dar încântați de plimbarea de azi.

si floooooori, floricele, că dragi îmi sunt ele:

*Plimbarea înregistrată de Stefan: