Data: 12 octombrie 2014.
Unde: M-tii Baiului – Vf. Gagu Mare (dacă nu mă însel).
Echipa: Monica si Galea (bunica).

Din păcate am fost nevoită să refuz invitația în Piatra Craiului, dar tot am ajuns puțin pe munte, la Sinaia. Unul mult mai mic si mai puțin spectaculos, dar numa’ bun pentru o plimbare cu bunica. Vremea e super si simt nevoia de o alergare. Galea se gândeste să-l scoată pe Aldo, copilul ei, adică dragul ei câine lup, la plimbare. Dar cum nu suntem obișnuite să ieșim cu câinele renunțam la idee și ne gândim să facem împreună o scurtă drumeție. N-a mai urcat de un car de vreme, cred că de când a renunțat să mai meargă la schi, acum mulți ani. Cu siguranță ar mai fi în stare, dar îi este frică de accidentare căci n-ar vrea să chinuie pe cineva să o îngrijească.

Iesim din curte, traversăm calea ferată și o luăm spre fosta cabană Piscul Câinelui. Câte amintiri am de pe acolo… Asa m-ar fi tentat să stau la o bere în fața cabanei, întinsă pe iarbă, dar acum e proprietate privată si nu mai ai acces nici măcar la poienița din jur. Si dacă tot sunt nostalgică cu zona asta, am găsit si o poză de prin generală, cocoțată într-un copac de pe aici :).

*acum aprox 20 ani

Galea îsi cam uită vârsta si se apucă de alergat fix când începe urcusul, până îsi dă seama că exagerează, că-i cam sare inima din piept. Se linisteste puțin si continuăm încetisor pe drumul forestier.

Trecem de cabană si parcă nu-mi vine să mă întorc. As vrea să ies puțin din pădure. Drumul forestier se termină si traseul continuă cu o potecă surprinzător de abruptă. Se luptă Galea puțin cu panta, dar continuă în ritm vioi.

Spre final, urcusul devine mai lin si bunicuța mea îsi regăseste suflul. Ne bucurăm amândouă de aerul curat, de efort si de super culorile de toamnă. Ce-mi place pe aici e că nu prea întâlnesti alți turisti. Toată zona rămâne pentru tine.

Galea dădea mici semne că ar fi bine să ne întoarcem, dar insist să iesim din pădure. Si bine am făcut că e superb pe aici. Ne-am pus la soare si am mai stat puțin la povesti. Aici ar trebui să fie Vf. Gagu Mare. Până la stână ar mai fi puțin de mers, dar cum e destul de târziu o luăm încetisor înapoi spre casă.

Frumoasă-i toamna! Colorată, însorită si răcoroasă. Dar si mai frumoasă și dragă e bunicuța mea. Este cea mai cea, nu-i asa?

Am înregistrat pe Strava plimbarea (si i-am monitorizat pulsul bunicii să nu care cumva să fac o boacănă).

Urcarea:

 
Coborârea: