o faci si desculț 🙂

Data: 16 aprilie 2014.
Berlin, Volkspark Friedrichshain.

E duminică si e prea frumos afară. Planurile inițiale de lucrat cu spor la calculator nu ne prea atrag.

Încă mă lupt cu băsicile provocate de clăpari în weekendul precedent. Abia reusesc să mă încalț. De adidasi nici nu poate fi vorba să-i folosesc fără să întârzii si mai mult procesul de vindecare. Si mi-e atât de dor de alergat, mai ales acum că am ajuns în Berlin, la aer curat si vreme excelentă. Sincer nu mă asteptam să treacă o săptămână si încă să am inflamație în jurul găuricii lăsate de băsică.

Ies în fața blocului în slapi si îmi vine ideea. Nu pot alerga totusi în slapi? Măcar asa, puțin, cât să-mi potolesc dorul. Zis si făcut. Ne echipăm si pornim cu entuziasm spre parc. E funny si foarte zgomotos alergatul în papuci. Se chiombeste lumea de pe stradă la mine? sau mi se pare?
Încercând să-i țin în picioare, să nu zboare, țin degetele cam încordate si e puțin obositor. Mă cam enervează asa că scot slapii si mă pun pe alergat desculță pe asfalt. Sper să observ din timp cioburile si să le ocolesc.

E chiar misto :). Si mai fain ar fi dacă as alerga pe iarbă, dar mi-e prea frică să nu-mi intre chestii prin talpă. Rămân la asfalt. Cam încep să usture tălpile după 4 km, dar hai să alerg măcar 5, că mai am puțin. Ce echipament? Uite, merge si desculț, chiar si pe asfalt. Că acum am făcut si în talpă băsici, asta-i altă poveste :)). Important e că mi-a plăcut si am spart gheața cu alergatul. După ce am început în forță primăvara asta, a trebuit să fac o pauză măricică, tot fiind pe drumuri. Visam eu inițial să alerg în Istanbul si în Teheran, dar râd acum de intenția mea. În Teheran cel puțin abia puteai respira de cât de poluat era orasul. O alergare acolo cred că ar fi fost foarte interesantă.

Stefan a mai alergat câtiva kilometri cât eu m-am întins pe iarbă, la soare. Frumoasă duminică.

*m-a distrat umbra la poza asta 🙂

 

E chiar curat pe jos se pare. După câtiva kilometri de alergat desculță picioarele nu sunt chiar negre, negre cum m-as fi asteptat. Acum astept crema de care mi-a zis un prieten – “care face pielea să-ți crească intr-o zi” :)). S-o vedem si p’asta.

Dacă are cineva sfaturi pentru “mama lor de băsici enervante” le astept cu drag, căci chiar nu mai am răbdare cu ele. Prea mă chinuie de ani buni. Încerc eu să nu le bag in seamă, dar câteodata…
Visez la soluții magice.