Cadou de 1 martie – un scurt drum cu masina, cât să păcălim puțin dorul de plecări si o alergare prin pădure.

Echipa: Ștefan și Monica.

Nu-i asa greu să ajungi să apreciezi dealurile de 120m si pădurile. Tot ce trebuie să faci este să te muți în Berlin. În căutarea de noi locuri drăgute, prin apropiere, în care să mai alergăm am ajuns în Märkische Schweiz. E un parc natural aflat cam la 40 km est de Berlin, aproape de granița cu Polonia. Mă asteptam la un sat cu câteva case (unde speram totusi să găsim un loc pentru mic dejun) si acelasi gen de pădure cu care ne-am obisnuit, cu copacii aliniați, dar am avut o supriză plăcută.

Satul Buckow, unde am parcat, era o adevărată stațiune, cu punct de informare turistică, cu o mică piață, clădiri îngrijite si cafenele. Nu ne-a deranjat faptul că era o zonă turistică, căci nefiind sezon, eram noi si încă o mână de oameni care se plimbau linistiți într-o zi cu soare.

*bolovanii erau aranjați special cât să permită pestilor să migreze din aval în amonte, de la un lac în altul (ceva de genul scria în germană pe plăcuța explicativă)

Cum am plecat fără să ne luăm micul dejun acasă, pe drum gândurile noastre s-au îndreptat către ce vom mânca si nu unde vom alerga. Asa că după o foarte scurtă plimbare prin centru, ne-am asezat la o terasa la soare si ne-am îndopat. Mi-era dor de terase. E asa liniste aici. Ce bine!

Cu burțile pline nu putem alerga asa că ne-am tăvălit în iarba moale si am făcut o plimbare de recunoastere. Ne place zona si vremea e perfectă.

Pe la 3 la prânz am decis că e cazul să nu mai lenevim si să alergăm puțin, că d’aia am făcut drumul până aici. Măcar 5-6 km si inițierea în alergare pe dealuri. N-am reusit să ne ținem de traseul ales, dar a fost bine. Am alergat prin pădure, pe câmp, la deal si la vale. Până la urmă s-au strâns 12 km, câteva urcusuri care m-au demoralizat si o coborâre superbă de aproape 2 km prin pădure în care am încercat să exersez tehnica avută în minte după toate cele citite. Tot ce vreau este să evit accidentările la genunchi si glezne, să nu mai fiu nevoită să fac pauze. Văd ca de o lună de când m-am apucat de alergat mai mult, corpul a reactionat foarte bine. Sper s-o țină tot asa.

Dacă tot suntem aproape de masină hai să urcăm si pe delusorul din zare. A fost primul deal mic pe care am reusit să-l urc în alergare, fără s-o dau în mers. Simțeam că imi iau foc muschii la final, cu toate că am alergat extrem de încet.

Am plecat cu zâmbetul pe buze de acolo si cu gândul la niste clătite delicioase la cabana din parcul de lângă casă, descoperite săptămâna trecută. N-am mai luat clătite, dar am mâncat ceva ce visam de mult timp – Kaiserschmarren. Absolut delicios.

Detalii despre parc aici.

Harta zonei cu prin care am hălăduit sâmbătă (cu galben am marcat pe unde am alergat):


 

 

Dumincă n-am mai plecat, dar am redescoperit plăcerea plimbărilor cu bicicleta prin Berlin. După o scurtă sesiune de alergare prin Volkspark Prenzlauer Berg, unde ne-am propus să urcăm în alergare un deal de 10 ori (lucru pe care chiar am reusit să-l facem spre uimirea mea), ne-am urcat pe biciclete si am luat-o hai-hui pe străduțe, printre blocuri.

*micul deal din parc pe care l-am urcat de 10 ori in alergare; greu cu delusoarele.

Copiii din parc mi-au făcut poftă de cățărat în copaci. Chiar n-am mai făcut din copilărie asta. Oare mai sunt în stare?

Bonus pentru plimbarea de duminică: o supă delicioasă în Prenzlauer. Miami, ce bunătate hrănitoare si consistentă (supă grecească de cartofi cu artishock, iar deasupra au pus verdețuri proaspete, niste germeni de ceva si salată tzatziki)

Cam asta a fost partea de miscare din weekend. Relaxant si plăcut.